Patru fete cucuiete
de Dan Maracinaru
Piesă de teatru intr-un act
Personaje:
Iulia / Nico / Kara / Anca
O cameră goală. Geamantane și sacoși cu lucruri răspândite pe podea. Iulia stă pe o saltea gonflabilă și își face pedichiura.
Intră Nico.
Iulia (speriată): Ah, dar-ar dracii! Ce m-ai speriat! Nu știi să bați la ușă?
Nico: Era larg deschisă…
Iulia: Trebuie că a lăsat-o deschisă farfuza aia de Anca. A venit mai devreme și, bineînțeles, ca și tine, cu mana în cur! Am trimis-o după bere. Eu, după cum vezi, am golit apartamentul ca să pot băga mobila nouă și în consecința, nu am cu ce vă trata. Pană una alta ia un loc în spațiu.
Nico (scoate din geantă o sticlă de vodcă): N-am venit cu mâna goală, fraiero!
Nico (se asează lânga Iulia, direct pe podea și desface sticla. Bea un gât): Pentru prietenie!
Iulia: Imediat termin și te acompaniez. Mai am puțin de pictat ,cu ojă, aceste prea-frumoase degețele de la prea-frumoasele mele piciorușe!
Nico: Hai sictir! ți-au murit lăudatorii?
Iulia (pune oja de o parte și ia sticla din mâna lui Nico. Bea un gât: Nu e rea, desi am poftă de bere.
Anca (intră): Iaca berea! Salut Nico!
Nico: Buna Anca! Ia un loc pe podea. Este o podea soft!
Anca: Altceva mai tare n-ai?
Iulia: Vodcă. ( îi intinde sticla)
Anca (refuzând cu un gest larg): Dacă incep de la ora asta cu vodca…
Nico (zâmbind): Chiar crezi că e vreo ora potrivită să începi cu vodca?
Intră Kara.
Kara: Bună fetelor! (face o piruetă) Paul m-a cadorisit cu o rochița nouă!
Iulia: Ce ai dat la schimb?
Nico: Probabil că nu mai mult decât un petec de blăniță .
Fetele râd în hohote.
Kara (scoate limba): Scorpiilor! Ați putea să vă bucurați că prietena voastra a scapat din ghearele singuratății!
Iulia: Lasă-ne cu elucubrațiile astea metafizice și spune-ne ceva concret. Are poponețul tare? Și rotunjimea poponețului, iți inspira vârful degetelor când te călărește?
Nico (intrand in jocul Iuliei): Și cucul, cum il are? ” Iese” pe stil germanic la ore fixe sau are ceva din ginta latină și “iese” la cele mai nepotrivite ore și în cele mai imprevizibile locuri?
Kara: Vă puneți pofta în cui! Nu vă povestesc nimic, căci nu vreau să vă fac sânge rău! Doar sunteți prietenele mele, ce naiba.
Iulia: Ce vrajeală de popă de țara!
Anca: Are dreptate! Cel puțin în ceea ce mă privește. N-am mai văzut-o de nu mai țin minte!
Nico: De când ai luat calea bisericii…
Anca: Am luat calea bisericii… Mă duc, ca toată lumea, duminica, la slujbă.
Iulia: Ca toată lumea nu! Mai sunt și agnostici pe aici.
Anca: De la divorț încoace am simțit nevoia de protecție, de o oarecare siguranța!
Nico: Pentru mai multă siguranță și pentru altele, un maritiș nou de exemplu.
Anca: Nu, prostia asta s-o facă alta. Tu n-ai auzit că aia care se marită a doua oara nu merită fericirea de a fi scăpat de primul? Și apoi pentru ce? Pentru un cârnat să iau tot porcul?
Kara: Și toate prostiile astea le inveți la biserică?
Iulia: Asta se dă bisericoasă, dar nu e departe de sora lui Bula.
Anca: Care-i treaba cu sora lui Bula?
Iulia: Pai, se zice că pentru un leu sora lui Bula a sărit din pom în sula,dar dacă-i dai un milion nu sare din sulă-n pom!
Râsete
Anca: Făi aiurito! Asta ți se potriveste ție, că ii schimbi ca pe tampoane!
Nico: E slabă de refuz!
Iulia: Și ce ai vrea, să o expun la muzeu? Zice că Sfântul Petru i-a zis unei virgine, textual: “Eu ți-am dat-o ca s-o dai, nu să vii cu ea in rai!”
Râsete
Anca: Poate Dumnezeu să-i fi zis asta că El e Creatorul, nu Sfântul Petru!
Iulia: Tot un drac!
Anca: Făi, păcătoasă mai ești!
Iulia: Eu, conceptul asta de “păcătos”, nu il înghit nici cu un vagon de lămâi! Nu mă simt cu nimic vinovată că Eva a cules un rod “interzis”și l-a împărțit cu Adam. În primul rând, de ce a pus “Ăl Bătrăn” un pom interzis în grădina Raiului? Așa… de florile mărului?
Nico: Excelentă remarcă! (Anca se uită cruciș la Nico): Aia cu florile mărului…..
Anca: Nu aveți în cap decât caterincă!
Kara: Să fie pentru că azi e, in sfârșit, zi liberă?
Iulia ,doar în bikini, iși caută prin genți o bluză și un pantalon.
Kara: Ia uitați-vă-ți soro! Asta incă mai poartă chiloți cu inimioară!
Iulia: Ce vrei să port? Tanga? Nu suport ața aia in cur!
Anca: Păi da, ăsteia ii trebuie calibru!
Kara: Fără “underware”, că nu ești mamaia bătrăna! Lasă păsărica să respire!
Nico: Nu poate! S-ar simți ca în curu gol!
Răsete
Kara: Sutien porți?
Iulia: Nu.
Kara: Vezi?
Iulia(nervoasă): Ce văd e că nu imi găsesc dracu nici un tricou curat macăr! Abia astept mobila, să îmi pot pune toate rahaturile astea în sertare și sertărașe. ( gasește un tricou și și-l pune pe ea) In sfârsit!
Iulia se asează din nou pe salteaua gonflabilă și desface o sticla de bere. Fetele o urmeaza.
Iulia: Beau în cinstea tuturor curvelor!
Anca: Beau în cinstea tuturor femeilor pioase!
Kara: Beau în cinstea mea!
Nico: Eu beau!
Iulia(cânta): “Costică, la viața ta, amărâtule/ Ți-a plăcut băutura, bețivanule!”
Anca: Curve și bețivani! Câh!
Iulia: Esența poporului român!
Nico: A! Știu un banc tare pe tema asta: cică ăstia de la Bruxel au cerut României – ca să poată fi admisă în UE – să trimită o fata mare, un popă abstinent și un ministru incoruptibil. Într-un final au găsit o fată mare și un preot abstinent și i-au trimis la Bruxel, în asteptarea găsirii unui ministru “curat”. Peste trei zile concluzia telefonica a celor de la Bruxel: “în Romania să se stopeze căutarea ministrului incoruptibil, pentru că popa s-a imbătat și a violat fata!”
Râsete
Iulia(cantă): “Românie, Românie,
Cât de dragă-mi ești tu mie!”
Anca: Eu am un gol mare in stomac când mă gândesc acasă….
Kara: Tu te crezi așa, mai specială? Tot Românul din Diaspora are golul ăsta.
Iulia: România e ca un amant care te inșală cum și pe unde poate, dar te întorci iar și iar, fiindca esti îndragostită de el!
Kara: Așa e! Te umilește și te alungă și tu pleci pentru că nu mai poți să-i suporți mojiciile și te duci cât mai departe și muncești de iți cad mâinile și cauți să iți ții mintea ocupată, căci in clipa în care mintea-i libera, fuge la România și te seacă la stomac și nu visezi decât să te intorci și să iți faca și ție un loc cât, de mic, in preajma ei!
Nico: E un paradox. Aici in vest ai de toate: muncă bine platită, locuința modernă, mașină și mai ești tratat și cu respect! În schimb, tu tânjești după mahalaua împuțita de unde ai plecat, unde șansa de a te realiza era zero și respect, sula! Scuzați cuvantul respect!
Iulia: O fi un blestem!
Anca: E crucea noastră, a Românilor!
Nico: Și crucea ălora de la guvernare care e?
Iulia: Nico a pus degetul pe rană. Golanii aia care guvernează România de la revoluție încoace, ei sunt de vină! Că nu poate omul să își câștige o pâine în țara sa! Și popii, acest cler de rahat, care în loc să țină cu poporul ține cu hoții….
Anca: Ce știi tu, care la revoluție nici nu erai nascută?
Iulia: Ai văzut în ce limuzine de sute de mii de euro călătoresc alde taica popa?
Anca: Ce are sula cu prefectura? Lasă biserica în pace, Doamne iartă-mă!
Iulia: Ho, nu te ofensa! Ziceam și eu așa, că tot veni vorba. Propune tu un subiect de discuție mai hazos!
Anca: Hazos? Fie. Nico mi-a adus aminte de un banc haios, cu “respectul” ei. Îl știți pe ăla cu pleonasmul?
Fetele in cor: Nuu!
Anca: Pacientul către doctor:”Doctore m-am imbolnăvit de pleonasm”. “De așa boala n-am auzit in viața mea. Care sunt simptomele?” “Îți aduci aminte că mi-ai rețetat un medicament pentru întărirea penisului fară să fie nevoie să beu ceai amestecat cu ciment ?” “Da.” “Ei bine, iau medicamentrul de mai bine de o saptamană și penisul… pula!”
Fetele râd prelung.
Kara: Și tu pretinzi că ești bisericoasa?
Anca: Eu nu pretind nimic. Eu cred în Isus Cristos, în Dumnezeu Tatal și în viața de apoi. Asta-i tot.
Iulia: Într-un Dumnezeu cred și eu, că d-aia și zic că sunt agnostică. Numai că nu cred în Dumnezeul preoților, un Dumnezeu de pe urma căruia mănâncă o pâine albă, de mileniii, doar preoții și bogătanii deși clerul il vinde pe acest Dumnezeu ca și un Dumnezeu al saracilor.
Nico: Pace- pace, între două dobitoace! Hai să ne vedem de băutura și să lăsăm teologia pe altă dată. Mai bine spunem bancuri în continuare.
Iulia: Ban-curi la tine, ban-curi la mine!
Râsete
Anca: (râzând și ea) Făi, ești incorigibilă! N-are cum să se supere omul pe tine!
Iulia: Danke schon, liebling!
Iulia se ridică și cu sticla de bere în mană declamă : ”Fie viața cât de rea, tot mai bine în R.F.Germania!”
Nico: Asta nu e o replică dintr-o piesă a lui Băieșu?
Iulia: Se prea poate, dar pentru mine e reală. Eu mă simt bine aici în Frankfurt. Mi-a luat ceva timp să mă acomodez și mai ales sa invăț imbârligata asta de germana.
Nico: E chineză curată! Și are o gramatică imposibilă! Eu am invațat engleza în trei luni. Singură. Am cumpărat două volume babane “Să invățăm limba engleză fără profesor” și în trei luni vorbeam engleza cursiv.
Kara: Eu am avut noroc. Ne-au predat germana în școală.
Iulia: Eu am invațat spaniola de la televizor, de la telenovele. Mi-a intrat ca apa rece în august, dar cu germana…
Anca: Bine că nemții vorbesc – aproape toți – engleza. La noi, in Moldova – mai precis la Pașcani de unde sunt – se preda mai mult limba rusa când eram eu la școală. Și eu am invatat engleza tot asa, fără profesor. Ca hobby. De, visul american! Nici prin izmene nu imi trecea că am sa ajung să traiesc în Germania. Dar vorba lui Iulia, nu e rău aici la Frankfurt!
Kara: Sunt mulți straini. E un oraș cosmopolit.
Iulia(râzând): S-ar putea spune că in Frankfurt locuiesc și nemți!
Nico: Nemții sunt șmecheri! Și-au ridicat țara cu strainii. Dupa razboi au adus mana de lucru din Turcia și Italia, dar în special turcaleți. Cica sunt vreo 3 milioane de turci în Germania.
Iulia: Și acum curge cu români.
Nico: Din câte am ințeles sunt peste 900 000 de mii de români în Germania. O parte din ei sunt sași și sunt veniți dupa revolutie, imediat, dar cei mai mulți au venit începând cu 2007 după intrarea în UE.
Anca: Și or să mai vină!
Nico: Au să mai vina, sigur! Voi nu vedeți că parcă e un plan de golire a României de români?!În Germania aproape un milion de români, în Italia un milion jumate, în Spania peste un milion, Anglia se plange că e invadată de români, câți or fi și pe acolo… De Franța nu mai vorbesc, iar Austria cât de mică e, a fost inundată de ai nostrii!
Kara: Vorba unuia: românul e ca Coca-Cola. Îl găsești peste tot in lume!
Nico: Asta e treaba ancestrală. Românul e viteaz de numa,numa, dar doar din gură! Căci atunci când e vorba să lupte pentru ce e al lui, dă bir cu fugiții! Când “dădeau” tatarii și turcii, fugeau în munți.
Acum, pentru că “dau” ai nostri hoți deghizați în politicieni, fug în vest.
Anca: Și ce ai vrea? Război civil? Sunt de acord cu tine ca 5 milioane de români au luat calea bejeniei, dar România are 20 de milioane de suflete! Ăia care au rămas în țara îi susțin încă pe hoții de politicieni.
Nico: Niște reduși mintal!
Anca: Poate să fie și cum zici tu, dar e dreptul lor să gândeasca și să acționeze cum vor. Ce iți spune ție cuvântul democrație?
Nico: Da mă, tu ai dreptate, dar îmi este necaz! Culmea e că hoții pe care îi tot voteaza, le iau și sufletul din ei!
Iulia: Românul e masochist. Nu cred că ar suporta atata umilința dacă intr-un fel nu i-ar face plăcere!Ia uitați-vă la ăia care merg pe coate și genunchi la așa zisele ”Sfinte Moaste”.
Kara (râzând): Ați văzut bătălie la cazanul cu fasole?
Nico: Ce mai râzi, că-i de plîns!
Kara: Lasă fată că am mai văzut scene d-astea și pe la alții!
Iulia: Pomana ingrașă!
Nico: Dă-o dracu’ de pomană, ei se pare că nu au auzit de cuvantul demnitate…
Anca: Și cu ce se mănâncă demnitatea asta? Când ești sărac și vrei cu tot dinadinsul sa trăiești, uiți că există cuvantul ăsta.
Nico: Măi, mă leși ?!
Anca: Poate că exagerez un pic, dar in mare parte e adevărat. Și pană la urmă, fiecare are demnitatea lui și adevarul lui și perspectiva lui. Și dacă ție nu iți place acest modus vivendi, nu ai decat să convingi majoritatea să schimbe “jocul” sau să pleci!
Iulia: Noroc că poți pleca, că poți alege unde să trăiești in lumea asta. Părinții noștrii când erau tineri nu au avut norocul ăsta. Din raiul comunist nu se putea pleca. Se putea doar incerca să “fugi” cu riscul de a-ți lua un glonț in cur la granița!
Anca: Lasă comuniștii în pace! Pe vremea aia aveai un loc de muncă stabil, o locuință de la stat și siguranță când ieșeai din casă!
Nico: Ai mei spun că se simteau ca și cand ar fi fost sclavi. Erau lipsiți de drepturi fundamentale: dreptul la libera expresie și dreptul la grevă printre altele.
Anca: Acum ai dreptul să vorbești. Și? Vorbești în pustiu. Azi toată lumea vorbește și nimeni – sau aproape nimeni – nu mai ascultă. Și da, ai dreptul sa faci greva, dar nu mai ai pentru ce, fiindcă nu mai ai un loc de muncă asigurat. În cea mai mare parte a timpului ești șomer, iar cand gasești ceva de lucru e temporar și prost plătit!
Nico: Nu face comparații,pentru că ieși in pierdere! În raiul comunist iți cântareai fiecare vorbă și stateai cu frica în sân să nu se interpreteze greșit până și ce ai spus in favoarea Partidului! Ajunsesem să mâncăm gheare de pui si “adidași de porc”, o punga de cafea “naturală” costa o jumatate din salariu, apă caldă nu aveai, electricitatea se oprea când îți era lumea mai draga, aveai doar 2 ore de televizor pe zi, iar iarna ingheța și “dânsul” în tine de frig, pentru că draguțul de partid iți dădea caldura cu porția! “Afară frig, în casă frig, deschid fereastra larg și strig, iți multumesc din inimă partid că m-ai călit!”
Iulia (entuziasmată): Strigaturi d-astea comuniste știu și eu! “Noi, femeile democrate, vom lupta pentru dreptate; noi vrem sulă de cioban, nu război american!”
Anca: Nu zic eu bine că asta-i tembelă?
Iulia: Și ce vrei soro, să mă înnec în amintirile altora? Ce a fost a fost! Mortu’ de la groapă, nu se mai dezgroapă!
Kara: Un raționament pragmatic!
Iulia: Merci de susținere, surioară!
Kara: Avec plaisire!
Anca: Ia uite tu lingușire!Îți stă mintea-n-loc.
Nico (canta): Două fete și-una slută, au ieșit ca să se…. plimbe, aerul să și-l mai schimbe!
Râsete
Iulia: Apropo de fete și “plimbări”! Am un amic sociolog, care mi-a vorbit despre magnitudinea traficului de persoane din România către vest,în special despre numarul uriaș de prostituate românce
Anca:Ce altceva putea să cerceteze un sociolog român !
Iulia (scoate limba la Anca): Imediat sare cu o remarcă sarcastică! Voiam să spun ceva foarte serios! Amicul ăsta, imi spunea de una zi că s-au umplut și bordelurile nemțești cu românce.
Nico: A! Și tu afli asta abia acum? Sunt peste 200 000 de prostituate românce răspandite prin bordelurile europei. Mai bine de 1% din populația României! Multe din ele minore! Multe din ele răpite! Cica in Kosovo sunt autentice sclave sexuale!
Iulia: Și autoritațile române ce fac? Dorm?
Nico: Autoritațile române îi acoperă pe traficanți. Sunt generali de poliție și servicii secrete implicați în traficul de carne vie!
Kara: Nici nu cred că exista vreo activitate criminală în România unde să nu fie implicate autoritațile. România e un stat profund mafiot!
Iulia: Te și miri ca UE aceptă așa ceva din partea României!
Anca: Ha! Bineințeles că acceptă! La schimb se infruptă din toate rezervele naturale ale României.
Mai are România petrol și gaze? Nu mai are pentru că le-a dat austriecilor de la OMV. Mai are România păduri? Nu mai are că le-a dat austriecilor de la “Shweinhoffer”, sau cum Doamne iartă-mă le-or zice!
Electricitate? Gaz Suez, niște francezi! Sistem bancar? Nemți, austrieci, greci! Telefonie? Nemți, englezi, francezi. Continui?
Iulia: UE am vrut, UE am luat!
Râsete
Anca: Asta-i fata mea!
Nico: Mai bine așa, decat să fi lasat totul pe mana rușilor! Într-un fel ii inteleg și pe vestici. Noi românii ne-am dovedit incapabili să ne gestionam resursele!
Anca: Și ei saritori, hop, să ne ajute! ´Tu-mă-n ajutorul lor! Să te ajute alde Junker, care a bagat toată Europa in rahat – cât a fost prim ministru la Luxemburg – cu scutirile lui de taxe pentru marile companii internaționale! Anda que me la sudan!
Kara: Ce zici dragă?
Iulia: E in spaniolă. Pe româneste ar veni că s-o pupe-n dos!
Kara (entuziasmată): Frumos!
Nico: Artistic, s-ar putea zice! “Ne fac” ăstia la buzunare din toate pozițiile! Comuniști, capitaliști tot aia, niște jepcari!
Iulia: Capitaliștii cel putin, iți mai dau drumul prin curte!
Anca: Mă tu știi de unde vine expresia asta cu iți mai dă drumul prin curte?
Iulia: Nu.
Anca: Ignoranto! Expresia completă este: Iar te prinde, iar te fute, iar iți dă drumul prin curte!
Iulia (glumind): Pâi și ce? Sună rău? Eu zic că nu sună rău!
Anca: Maica ta Cristoase, luați-o p-asta din fața mea!
Râsete
Anca: Asta n-are în cap decat morcovi, asta ca să ma exprim așa, eufemistic! Chiar nu iți pasă de nația ta? Era vorba în discuție de faptul că românii sunt expoliați de marile puteri.
Iulia: Și crezi că le pasa? Nu le pasă fată. Ceea ce vor românii e să nu fie școsi din troaca. Ce zice Eminescu prin gura lui Mircea cel Batran: ”Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul”! Ce zici nene că iți aperi? Sărăcia? Și nevoile? Du-te bre, nea Mirceo, cu cercul! Și azi iși apară românul sărăcia. Căci ce înseamnă a-ți apara hoții și incultura? Un studiu recent publicat, relevă că peste jumatate dintre români se cred inteligenți și mai cred că poporul român e mult mai deștept decat alte popoare.
Nico: Prostu´ pană nu-i fudul… Știi ce zice Sorescu: ” Dac-ar fi omul ca scula, ar muri și s-ar scula. Doamne ce săraci suntem și ce scule mari avem!”
Iulia: Ce să mai zici! Suntem cei mai tari din parcare. Și ca bomboana pe colivă mai suntem și fataliști și creem personaje lașe, ca ciobanul vrancean din “Miorița” și le acordam circusțante atenuante de tot rahatul.
In loc sa pună mâna pe topor – dacă tot a aflat că vor să îl mierleasca, moldoveanul și cu ungureanul și să isi apere bogatia,respectiv turma de oi, și să-i mierleasca el pe ei, ce face? Se resemnează!!! Sta și așteapta sa-i vina moartea și concepe o plangere testamentară adresata națiunii și o incredințează, spre a fi dezvaluită după moartea sa, cui credeți? Unei oi negre si grase! “Mioriță laie, laie bucălaie…”
Anca: Și tu zici că e mai bine ce fac ăstia din vest că “l-au omorât pe Dumnezeu” și și-au terminat ultima posibilitate de alinare? Că dacă nu crezi în Isus și în viața de apoi, pentru ce te strofoci să te perfecționezi aici pe pământ?
Nico: Petre Țuțea zicea ceva de genul, că pana lă 25 de ani omul trebuie să fie socialist iar apoi credincios. Iulia mai are pană la 25!
Anca: Știu draga mea. D-aia nici nu mă supar. Când să fie omul vehement, dacă nu la tinerețe?
Iulia: Că tu batrană mai ești!
Anca: Oricum sunt trecută binișor de 25 de ani.
Iulia (catre Nico): Și tu nu mi-l baga pe Țuțea la inaintare, că eu am alte gusturi în materia de filozofie. Karl Popper, de exemplu, scrie pe gustul meu.
Anca: Un ateu!
Iulia: Pur si simplu un filozof!
Kara: Fetelor, propun să cântăm ceva. M-am săturat de filozofie și de teologie! E primavară, e anotimpul indragostiților…
Iulia: Și cum pe tine se pare că te-a săgetat Cupidon…
Râsete
Nico: Hai să cântam una de-a noastră. Știți “Mă dusei să trec la Olt” ?
Fetele in cor: Daaa!
Nico: Ok! Cine dă tonul?
Anca: Eu! Doooo.
Kara (răzănd): Tonul se dă din “La”!
Nico: Ok, încep eu.
(Cântă toate. Kara și Anca dansează. La final aplaudă, fluieră, strigă “bravooo” și “uraaa”)
Nico: N-a fost rău! Poate ne lansam!
Anca: Da, la apă!
Celelalte trei in cor: Uuuu!
Anca: Așa-i că vă e dor de acasă?
Nico: Un pic. De fapt atat cât trebuie. Eu una sunt un soi de aventuriera. Îmi place să umblu, să descopăr lumea! Nu să stau pe coadă în curtea din spate a parinților, așteptând un bețivan să iși facă pomană și să mă ia de nevastă.
Iulia: Hi, hi, ce idilic!
Anca: Și cu ce bani vei cutreiera lumea? Sau ai câștigat la loto, și nu știm noi?
Nico: Aiurea! Sunt la fel de pauperă ca și Iov. Vorba lui Creangă: “Sărac ca anul ăsta, ca anul trecut și ca de când mă știu, n-am fost niciodata”. Dar am un plan!
Anca: Suntem numai urechi!
Nico: Caut un neamț bătrăn și bogat să îl iau de bărbat!
Kara: Și de ce nu un neamț tânăr și bogat?
Nico: Atunci adio călătorii în jurul lumii! Unul tânăr vrea copii, un cămin bine întreținut, o soție iubitoare care să-l aștepte noaptea. când vine el de la curve, cu cina caldă… Chestii d-astea care nu mă conving. Eu vreau un bătrânel, care să moara repede și să-mi lase mie averea.
Kara: Nu te știam așa cinica!
Anca: Tu te-ai gândit cât trebuie să-l stergi la cur când o cadea la pat!? Că ăstia traiesc mult !
Nico: Eu cred că nu m-ați auzit! Am zis bătrăn și bogat. Bogat! Așa că, are sa aiba asistenta medicala și ingrijire, “pflege”, cum zic astia pe aici, 24 de ore din 24. Iar eu, o să am maseur și manichiuristă și coafeză zilnic la cel mai tare SPA!
Anca: Ești fantezistă! Pană să moștenești ceva, trebuie să traiești cu omul. Trebuie să ii dai un pic de tandrețe, să il saruți, să faci sex cu el. Brr!
Nico: E de presupus că bogația îndulcește situația. Ba chiar transformă realitatea. Sunt atîtea femei în situația asta, că iți vine să te intrebi dacă nu se intâmplă ceva magic când atingi “Bogația”, bogația cu “b” mare. Iar pretendente la a gusta din această magie sunt foarte, foarte multe! Eu cunosc o groază de româncuțe care au acest vis.
Anca: Vise mamicuță, vise!
Nico: “Întai ne angajăm și pe urma vedem ce iese” cum zice Napoleon.
Anca: Ăla era bărbat!
Iulia: Parcă noi nu putem fi bărbate! Uiți că a existat o vreme a Amazoanelor? Chiar și acum, o femeie conduce Europa! Suntem egale cu bărbații.
Anca: Te-a prostit feminismul. Noi nu de egalitate avem nevoie, ci de echitate!
Nico (parafrazând o manea): “Echitatea când îmi vine, rup camașa de pe mine!”
Râsete
Anca: Nu zic eu bine? Numai caterincă aveți in cap!
Nico: Cum idealul meu în viața nu-i femeia cu mustață, eu vreau să călatoresc. Câțiva ani nu aș vrea să mă opresc din mers. Vreau să văd cât mai mult din minunile lumii și să mă impregnez cu diverse culturi și poate așa să inteleg și eu sensul trecerii mele pe acest pămant!
Iulia: Am impresia ca ai dat cam multe gâturi la sticla aia de vodcă. Devii patetică!
Nico: Pâi da, cam ai dreptate! Da’ la ce dracu să mă gandesc? Că mâine o iau de la capăt, cu curațenia prin casele nemților, deși am in buzunar un master în “Belle Arte”?
Iulia: Ți-ai ales greșit profesia. Uite Kara, dacă-i medic, lucrează în profesia ei și mai și câstigâ o căruță de bani! Iar acum are și iubit!
Kara: Lucrez ca medic, da, dar cu căruța de bani las-o mai moale! Nu primim noi – ăstia din est, atâtea parale cât crede lumea! și băgțm la garzi de numa – numa! Și responsabilitatea cât casa! Ție, Iulia, ce iți pasă? Esti inca studentă și trăiești pe spețele parinților!
Iulia: Lucrez la McDonalds juma´ de normâ. Ai mei îmi dau cu porția. Dacă ar fi dupa ei, nu aș ieși la vreun pub, decat odată la două trimestre!
Anca: Tot e ceva! Bine că nu faci parte din clasa muncitoare, ca mine și ca Nico, care muncește pe salariul minim . Cu tariful ăsta orar abia ajungi la sfarâit de luna. De economii să nu vorbim! Nu pun aproape nimic deoparte. Chiria, transportul, card-ul de sanatate, telefonul, îmi inghit trei sferturi din salariu! Si unde mai pui ca trebuie să trimit lunar cate 100 de euro acasă la mama, pentru că are o pensie de rahat. Ii dau 80 de euro pe luna pensie. Că cică nu a fost contribuitoare, ci doar CAP-istă! Dacă n-aș fi lucrat la un restaurant, unde ai o masa gratis pe zi și ceva bacâis, probabil câ ar fi trebuit să mă prostituez, măcar de cateva ori pe luna.
Nico: Și noi suntem norocoase, pentru ca nu avem copii. Alea cu plozi vai de sufletul lor!
Kara: Mamele singure. Cele căsătorite au ceva suport. Barbații caștigă destul de bine aici in Germania.
Anca: Dar și muncesc – majoritatea – peste 10 ore pe zi, șase zile pe săptămana. Mă și mir când mai au timp să procreeze!
Românașii nostri muncesc mai mult în construcții și in pacheterie și probabil că vin acasă storși de vlagă. Unde mai pui, că mulți mai și ling câteva beri după slujbă…
Kara: Una peste alta, se scot mai bine ca in țara și ei și ele.
Iulia: Corect!
Nico: “Se scot” ! Ce expresie ! Trăiesc o viața ciudată. Mai bogată material, dar ciudată. Toți expații experimentează, mai mult sau mai puțin, sentimentul că trăiesc de împrumut, că traiesc o viața care nu le corespunde. E o viața ciudată! E a lor și nu-i a lor!
Kara: E adevărat, dar asta e pentru că românul a rupt bariera sonică a timpului – ca să ma exprim metaforic – de foarte putin. Nu-i nici un secol de cand românul avea un ritm de viața bianual. Vara muncea la camp și iarna stătea pe vatră. Dintr-o data, se trezeste că este forțat să schimbe un ritm milenar cu care e obișnuit, pentru a fi in pas cu lumea. O parte din el vrea sa guste din “modernitate” dar o parte ramâne imutabil conservatoare. De aici faptul că ține cu dinții de tradiție.
Iulia(cantă): Ca românul nu-i nici unuL, unu-i toți și toți sunt unul!
Anca: Caterincă!
Iulia: Și ce vrei fată? Să plictisim spectatorii? Ei au venit până aici ca să se distreze, să își mai descrețeasca frunțile. Să râdă în hohote, dacă se poate. Le-am arătat câteva păsuri pe care le are românul și cateva bancuri neaoșe, ceva reflexii filozofice și desigur pe noi și talentul nostru actoricesc!
Anca: Sfânta nerușinare! Laudă-mă gură…..
Kara: Mie mi-ar fi plăcut ca piesa să fie mai lungă! Autorul mai putea atinge câteva teme legate de Diaspora.
Nico: Și mie mi-ar fi plăcut ca regizorul să ne puna vodcă în sticlă nu sa ne îmbete cu apă chioara și pe noi și pe spectatori!
Iulia: Plângerile le trimiteți cu o caramidă poștală pe adresa autorului. Dar mai încolo. Acum să le mulțumim spectatorilor pentru amabilitatea de a-și fi rezervat timp pentru a asista la reprezentația noastră și pe deasupra au mai și plătit!
Fetele in avanscenă: Și am incălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Reverența de final.
FINAL
Blog de neafiliat 