Onorata si unica instanta suprema, Doamne, desi ma aflu fara o diploma in stiinte juridice insist sa fiu aparatorul acestui omorator marturisit, care este Cain, luat aici ca simplu muritor si nu ca rob a lui Dumnezeu, pentru ca jocul de-a judecata sa aiba o aura de impartialitate.
Initial ma gandeam sa cer o amanare a judecatii, de cateva milenii, intr-o epoca in care vor exista psihiatri, pentru ca domnul Cain pare a nu fi fost in toate mintile la savarsirea fraticidului si cu siguranta un consult “stiintific” ar duce la absolvire din cauze medicale. Am renuntat la aceasta idee pentru a nu distorsiona o intreaga istorie si voi purcede imediat la apararea inculpatului fara alte supterfugii.
Consider ca omul este nevinovat , deoarece nu a fost instiintat in prealabil (luandu-ma dupa scripturi) ca fratricidul e o fapta pedepsibila. Tot din scripturi ne dam seama ca nici pedeapsa impotriva savarsirii unei asemenea fapte nu e stabilita anterior fratricidului, ci va fi stabilita posterior de catre Inaltimea Voastra, la rugamintea sangelui strigator al victimei, Abel. Acesta ar putea sa fie un motiv de absolvire. Deasemenea se poate apela in favoarea invinuitului si pe motiv ca a fost provocat de sadismul victimei, care cu justificari religioase posterior apreciate ca bune, macelarea toata ziua buna ziua biete fiinte nevinovate, in final arzandu-le pe niste pietre, ce mai tarziu aveau sa fie numite altare si in acest fel pricinuindu-i clientului meu ingrozitoare chinuri psihice.
Acuzarea poate spune (iar scripturile!) ca a fost simpla gelozie. Ajungand in acest punct, constatam ca in acest proces lipseste acuzarea. Inaltimea voastra este judecator, iar eu aparator. Acuzator cine poate fi?
Consider ca Inaltimea Voastra constituind o Trinitate pentru o anumita secta iudaica ce se v-a dezvolta mai tarziu, puteti delega ca acuzator pe Duhul Sfant, de exemplu, desi ma tem ca Duhului Sfant i s-ar putea strica prin aceasta substanta de “Mangaietor” al sufletelor. Isus ar fi urmatorul pe lista. Aici apare o a doua problema. Isus simtind deja chinurile viitorului sacrificiu ca “miel al Domnului” pe care nu chiar cu stoicism le va indura (Eli,Eli, Lama Sabactani?) se poate sa nu fie chiar obiectiv, El putandu-se identifica cu animalele (sau macar unul din ele) transate de Abel, viciind astfel procesul. Mai exista prin prejma si Diavolul, care de departe este cel mai bun in rolul de acuzator. El fiind insa antiteza Dumnezeului, este mai calificat in acest proces, ca si aparator. Aici insa nu ar trebui sa avem problema pentru ca Diavolul asa cum va afla omenirea ulterior, este suficient de pervers ca sa joace orice rol.
Eu nefiind asa de cinic incat sa las sa-si bage dracul coada intr-un atat de important proces, mai bine ma propun tot pe mine si ca acuzator ca tot traim intr-o fantasmagorie, sau si mai bine ar fi sa las la mila Domnului, adica a Inaltimii Voastre toata aceasta poveste, pentru ca oricum tot “ Voia Domnului” se va face.

PROCESUL LUI CAIN

Onorata si unica instanta suprema, Doamne, desi ma aflu fara o diploma in stiinte juridice insist sa fiu aparatorul acestui omorator marturisit, care este Cain, luat aici ca simplu muritor si nu ca rob a lui Dumnezeu, pentru ca jocul de-a judecata sa aiba o aura de impartialitate.
Initial ma gandeam sa cer o amanare a judecatii, de cateva milenii, intr-o epoca in care vor exista psihiatri, pentru ca domnul Cain pare a nu fi fost in toate mintile la savarsirea fraticidului si cu siguranta un consult “stiintific” ar duce la absolvire din cauze medicale. Am renuntat la aceasta idee pentru a nu distorsiona o intreaga istorie si voi purcede imediat la apararea inculpatului fara alte supterfugii.
Consider ca omul este nevinovat , deoarece nu a fost instiintat in prealabil (luandu-ma dupa scripturi) ca fratricidul e o fapta pedepsibila. Tot din scripturi ne dam seama ca nici pedeapsa impotriva savarsirii unei asemenea fapte nu e stabilita anterior fratricidului, ci va fi stabilita posterior de catre Inaltimea Voastra, la rugamintea sangelui strigator al victimei, Abel. Acesta ar putea sa fie un motiv de absolvire. Deasemenea se poate apela in favoarea invinuitului si pe motiv ca a fost provocat de sadismul victimei, care cu justificari religioase posterior apreciate ca bune, macelarea toata ziua buna ziua biete fiinte nevinovate, in final arzandu-le pe niste pietre, ce mai tarziu aveau sa fie numite altare si in acest fel pricinuindu-i clientului meu ingrozitoare chinuri psihice.
Acuzarea poate spune (iar scripturile!) ca a fost simpla gelozie. Ajungand in acest punct, constatam ca in acest proces lipseste acuzarea. Inaltimea voastra este judecator, iar eu aparator. Acuzator cine poate fi?
Consider ca Inaltimea Voastra constituind o Trinitate pentru o anumita secta iudaica ce se v-a dezvolta mai tarziu, puteti delega ca acuzator pe Duhul Sfant, de exemplu, desi ma tem ca Duhului Sfant i s-ar putea strica prin aceasta substanta de “Mangaietor” al sufletelor. Isus ar fi urmatorul pe lista. Aici apare o a doua problema. Isus simtind deja chinurile viitorului sacrificiu ca “miel al Domnului” pe care nu chiar cu stoicism le va indura (Eli,Eli, Lama Sabactani?) se poate sa nu fie chiar obiectiv, El putandu-se identifica cu animalele (sau macar unul din ele) transate de Abel, viciind astfel procesul. Mai exista prin prejma si Diavolul, care de departe este cel mai bun in rolul de acuzator. El fiind insa antiteza Dumnezeului, este mai calificat in acest proces, ca si aparator. Aici insa nu ar trebui sa avem problema pentru ca Diavolul asa cum va afla omenirea ulterior, este suficient de pervers ca sa joace orice rol.
Eu nefiind asa de cinic incat sa las sa-si bage dracul coada intr-un atat de important proces, mai bine ma propun tot pe mine si ca acuzator ca tot traim intr-o fantasmagorie, sau si mai bine ar fi sa las la mila Domnului, adica a Inaltimii Voastre toata aceasta poveste, pentru ca oricum tot “ Voia Domnului” se va face.