Socul
de Dan Maracinaru

Cand a intrat pe usa salii de consiliu am cazut realmente in cur pe scaun. Temperatura corporala a suit instantaneu cu cel putin un grad iar in stomac am simtit fluturi, stiti cum se spune. Se prea poate ca valul acesta de senzatii ce ma tabarasera sa poata fi definit ca dragoste la prima vedere. Nu era numai frumoasa in sensul de simetrie a proportiilor si de suavitate si claritate a pielii, ci era frumoasa si in sensul inocentei si a prospetimii fecioriei cu “f” mare. Ca sa o descriu ca pe o femeie, mi se pare ca nu as fi in stare a-i face portretul adecvat, iar ca sa o descriu ca pe o nimfa, ar insemna sa iesim din realitate si sa trecem la fantezie, ceea ce nu e cazul.
Noi, eu si colegii mei, suntem persoane reale si ne aflam in sala de conferinte a concernului nostru pentru brifingul national. Sigur, noi suntem europeni si avem un anume concept asupra realului. Chinezii de exemplu, ar putea spune despre realitatea noastra ca nu e decat un vis invelit in alt vis. Eu cu toata catastrofa emotionala prin care treceam, realizam totusi ca sunt treaz, ca sunt la servici si ca brifingul matinal avea sa il deschida noul nostru director. Stiam deja ca noul director e femeie si se numeste Renate Weber si ca a preluat departamentul nostru din ordinul expres al presedintelui concernului. Ne asteptam insa, chiar facuseram vagi comentarii intre noi colegii din departamento, ca doamna Weber sa fie o persoana matura si cu experienta, pentru ca de asta aveam nevoie ca sa poata fi scos departamentul nostru din rahatul in care il bagase fostul director. Si in loc de asta ce? Un mugur de floare? Ei, hai nu fii rau! Nu mai este mugur, s-a deschis ca o floare. Sa fie amanta presedintelui? Nu se poate! Nu are figura de amanta. Nu stiu de ce are figura, dar nu de amanta. Cand a deschis gura si a vocalizat “Buna ziua, sunt Renate Weber si sunt noua dvs. directoare”, am stiut imediat. Figura ei era de iubita. Clasica iubita, cea care se trezeste cu tine in gand, cea care se bucura ca are ochi pentru a te putea privi, cea pentru care defectele tale nu exista. Eu unul, daca as fi alesul, daca asa fi cel pe care il iubeste si numai daca, ca de obicei dimineata mi-ar turna cafeaua in ceasca, as fi in extaz. Deci e clar, amanta nu e. Poate sotie, desi nu poarta verigheta si e al dracului de tanara. Sa aibe 23 de ani? Nu cred ca are mai mult.
Intre timp, secretara ajunge si la mine cu repartitia unui dosar, pe care scrie “CV- Renate Weber”.
– Stiu ca nu e uzual ca un director sa-si prezinte CV-ul subalternilor, dar asta se intampla in alte departamente, unde exista sefi si subalterni. Aici vom fi doar colegi, egali in drepturi, iar eu voi fi doar primul dintre egali, asa ca cititi cate ceva din viata mea profesionala si pe urma la treaba. Eu am citit deja CV-urile fiecaruia dintre voi.
Vocea ei suna….. Nu stiu cum suna. Mai bine nu ma explic. Deschid dosarul si ma uit ce varsta are. Restul nu ma intereseaza, desi sunt o groaza de titluri si functii in CV. 32 de ani. Atata are, ca si mine. Si nu 23. Si totusi pare asa tanara si proaspata! Nu e bine. Ceva nu e bine cu mine. Trebuie sa merg la toaleta sa imi dau cu apa pe fata. Ma ridic si dau sa spun ceva, dar mi se taie filmul.
Cand m-am trezit, eram intr-o camera de spital, perfuzat, cu tub de oxigen in nas, iar mama statea langa mine impreuna cu un doctor si o asistenta. Doctorul a vorbit primul:
– A, domnule Moritz, v-ati trezit! Nu aveti nimic grav, dar ati fi putut avea. Erati deshidratat in ultimul grad, de aceea ati si lesinat. Halucinatii nu ati avut?
Nu stiu ce sa raspund. Vorbeste el in continuare:
– O sa mai ramaneti o zi la noi, sa va hidratam sub supraveghere, dupa care puteti pleca.
– Multumesc doctore, raspund. Si el pleaca insotit de asistenta dupa ce imi spune “Pentru putin.”
Ce –ti e si cu formulele astea de politete! Mama ca mama, mi-a adus fructe si un ziar.
– Mare cretin esti, zice, nici la anii astia nu stii sa-ti porti de grija!
N-aveam nici un chef de cearta.
– Mama, iti promit ca o sa am grija de mine. Acum fugi de aici ca sunt obosit. Am sa citesc un pic ziarul, dupa care nanic, sa ma refac cat mai repede.
– Bine. Rautate.
Ma saruta pe frunte si pleaca. Ma asez cat de bine pot in pat si incep sa rasfoiesc ziarul. La partea económica, vad un articol cu fotografía Ei, in care apare zambitoare alaturi de presedintele companiei. Apoi ma uit la titlul articolului si incremenesc. “Doamna Renate Weber, primul transexual numit intr-o functie de conducere al unui mare concern.