1 februarie 2004
Azi a fost o zi minunata (ar trebui sa scriu ieri a fost o zi minunata : este 1 si 45 de minute, deja 2 februarie). Prima zi de reduceri!
Cand am ajuns in Sol, mi-a fost greu sa ma decid: “Zara” sau” El Corte Ingles.” Intai sa beau o cafea si pe urma voi vedea.. Intru la” Arenal”. Pedro, chelnerul, ma saluta si zambaste lasciv. Mi-ar trage-o din toate pozitiile. Il intreb daca isi aduce aminte de cand ne cunoastem. ”De vreo doi ani”. O clipa mi-a trecut prin minte ca poate ar trebui sa-i fac si lui o bucurie dupa atata amar de vreme de cand jinduieste dupa mine. Gandul bun ( sau rau) mi-a trecut repede. Sa fiu Maica Tereza a curvelor, asta mi-ar mai lipsi! Du-te dracului , Pedro!
Cat beam cafeaua si innodam tigarile nerabdatoare sa atac “El Corte Ingles”( e mai aproape de “Arenal”l) intra Juan, insotit de-o balabusta. Nu ma saluta, desi ma vede foarte bine , de unde deduc ca cucoana e nevasta-sa. Acum trei zile in “NH” din Aguilera, imi povestea ca n-a mai regulat-o de trei ani. Nu mai are apetit la ea. De lasat nu poate sa o lase, pentru ca ea are banu’; defapt tasu’, care e mare bastan. El normal era un pripas, dar unul frumusel. Si balabusta s-a indragostit de el. L-a luat de barbat si l-a rugat pe taica-su sa-i dea un post de director. I-am sugerat lui Juan, dupa ce baiatul de la room-service a adus sampania, sa incerce la nevasta-sa cu viagra. A zambit parsiv si a zis ca nu mai e nevoie. Stie sigur ca are un amant cubanez care ii stoarce toata vlaga si ca ar fi un act de ireverenta din partea lui sa mai faca dragoste cu ea.
Am stins a treia tigara, l-am salutat pe Pedro si am plecat spre “Corte Ingles”. Doi adolescenti, mai mult ca sigur romani, ies din magazin in timp ce eu intru. Geanta pe care o au se vede de la o posta ca e ” facuta”. Normal portarii ar fi trebuit sa-i controleze pe pusti, ca prea bateau la ochi. Nu au facut-o pentru ca ochii lor erau lipiti de curul si de coapsele mele. Noroc bun pustilor! La parter ma duc dupa miros, la parfumuri. Vreau un “J’adore”. Nu e la reduceri , dar nu imi pasa. Il vreau si-l cumpar! Juan mi-a lasat 500 de euro pentru partida de sex de acum trei nopti, iar noaptea trecuta, Miguel – directorul de la banca- mi-a lasat 700 de euro. E drept ca asta e pervers rau, dar plateste bine. Cand ma indreptam catre raionul de bijuuri, m-am incrucisat cu Mimi, care venea de sus, incarcata de pungi cu marfa. Ne-am pupat ca la gara, in stil spaniol si ne-am pus pe trancanit. Despre toale. Ce si-a cumparat ea: niste cacaturi, dar era bucuroasa de ele. Cand sa plece si-a amintit ca decanul facultatii noastre a rugat-o sa-i transmita domnisoarei Diana ca ar face bine daca ar frecventa mai des cursurile facultatii daca chiar vrea sa se licentieze. Ui, ce agasant! Sigur ca domnisoara Diana vrea sa se licentieze. Am studiat 4 ani ca sa ce? Ca sa renunt acum? Si pentru ce? Am o pofta teribila sa ma licentiez si sa devin directoare sa ma integrez total si sa urc pe scara sociala! Sunt desteapta, sunt frumoasa si am fost prea saraca in satul de la Dunare, de unde vin eu, ca sa imi treaca prin cap o asemenea idiotenie! E drept ca am o groaza de absente tocmai in zilele ce urmeaza noptilor de “lucru” dar suplinesc invatand in draci.
Dupa ce mi-am cumparat o geanta sic din piele-piele cu 40% reducere, mi-a crescut adrenalina pana la cer. Am uitat imediat de Mimi, de decan , de absente si mi-am continuat ziua facand cumparaturi . In “Zara” cred ca am probat o suta de lucruri si in final am cumparat doar doua fuste, de la “H&M” un pulover verde, pe gat, o camasa rosie cu o croiala suchie, o maleta, curea, tanga cu inimioara….. Pe urma a fost la “Cortefiel”-ul de pe Gran Via ( pardesiu) si tot felul de alte magazine (de la unul am luat o pereche de cizme traznet). La ora cinci nu mai aveam decat bani de taxi si imi era foarte foame. In febra cumparaturilor am uitat sa mananc. Am suit in taxi in dreptul cafeteriei “Zahara” si normal pana in Arapiles –unde locuiesc- n-ar trebui sa fac mai mult de zece minute suind pe San Bernardo pana in Quevedo. Fac totusi o jumatate de ora pentru ca o manifestatie a nu stiu carui sindicat blocheaza traseul scurt si taxistul intoarce si o luam prin Cibeles si Colon.
Portarul m-a salutat ca de obicei si m-a anuntat ca nu am corespondenta. Apoi am mancat, am facut o baie, am inchis telefonul mobil si am invatat pana acum cand draga Jurnalule ma impartasesc tie, cum probabil se impartaseste un catolic fervent parohului de cartier.
Maine imi propun sa merg neaparat la cursuri. Si acum te las, pentru ca mi-e somn. Noapte buna!