Limpedele cer al speranței Pripit ridicat peste necăjita țară În toi de iarnă, Pe dată fu, înnegrit de gros, fum de cărbune, Din roșu foc Ațâțat de-o preacinstită cucuvea În primăvară. Un țap temător Trimis după țigări de bătrânul Senior, Copilărește crezu că Poate ușui pe vecie cucuveaua Din sufletele necuvântătoarelor. S-a dovedit că așa ceva Nu poate fi făcut Decât de un lup (de mare) Ieșit din tufiș pe o axă dată. Atenție, miei! Fumul continuă...
Fabula rasa
