Un procent nu mai mare de 20% de romani voia, in 1989, să schimbe sistemul de dictatură comunist cu un sistem democratic. Majoritatea romanilor dorea, însă, doar o schimbare la vârful PCR și al Statului, respectiv a familiei Ceausescu, nu și o schimbare de regim. Faptul că atât minoritatea cât si majoritatea romanilor au conștientizat că raportul de putere în stat nu s-a schimbat, ci că aceiași comuniști și securiști, minus familia Ceausescu și câțiva acoliți, a făcut ca majoritatea să perceapă că nu e in pericol să i se schimbe modul de viață chiar dacă noii-vechii conducători, cu Iliescu in frunte, aveau să schimbe forma de politică, de la partid unic la pluripartidism, nu însă și fondul – de politica dictatoriala dar mascata într-o distribuție a membrilor PCR si UTC in diverse partide noi – ba a permis chiar și existența a trei partide “istorice” dar bine infiltrate de membrii comuniști si securiști. Două dintre ele au fost distruse pe parcurs, infiltrarea nefiind totală și, în consecință neeconomica, și a rămas doar un singur partid istoric: PNL, deja nu numai infiltrat ci chiar cu ADN modificat prin cuplarea cu PDL (un partid desprins din FSN ). Și tot aici ne aflăm si după peste 30 de ani, cu o majoritate care nu vede nimic rău in politicile guvernanților și o minoritate care e resemnată și își mai poate pune speranța doar in providență.
Romania, ca stat, a câștigat economic chiar cu guvernanți rapace, dar a și avansat către implozie , căci nici apartenența la UE și NATO nu e suficientă când încă pleacă în bejenie foarte mulți tineri și statul nu poate frâna acest mecanism de auto golire a tării, iar cei ce rămân se dușmănesc după poziții inegale, unii fiind sub aripa guvernamentala iar ceilalți semi sclavi in diverse întreprinderi particulare, multinaționale sau romanești.
Diaspora nu e pregătita să evite deocamdată degradarea pentru ca îi lipsesc pârghiile puterii și asta pentru că nu e încă matura, pentru că nu e coagulată și poate că nu va fi pregătita până ce dezastrul nu se va fi înfăptuit. Suntem, ca nație, aproape de a deveni al doilea popor, după poporul Evreu, care va rătăci o vreme fără patrie geografica si fără Stat. Majoritatea, care e dependentă de Pronia Cereasca la fiecare secundă (și încrezătoare!), nu are griji. Adevărul e că unul nu poate vislumbra viitorul, dar eu chiar nu văd de ce ar mai avea nevoie mai marii lumii de a menține un Stat Român ai cărui cetățeni nu reușesc să dea un sens comun vieții în spațiul geografic existent.