Despre comuniști și suflete corupte

Noi românii avem o zicală care ne spune ceva, în tuse groase, despre adaptarea la o realitate dată: “Între țigani trăiești, țigănește înveți!” Putea să fie “între nemți trăiesti…” sau “între italieni trăiești…” că tot despre adaptabilitate este vorba. Dar nu este chiar așa!

Românul a considerat traiul între țigani ca pe ceva despreciabil pentru un non etnic țigan, dar cum fatalitatea la Romani este asumata – genetic probabil, a enunțat o zicala care ne spune o poveste despre cum un suflet se poate corupe pentru a îi da trupului șansa să supraviețuiască unei catastrofe sau fatalități. Căci să trăiasca printre italieni pentru român e un bine, un balsam, o binecuvantare, adaptarea facându-se de bună voie; dar să trăiască printre țigani e pedeapsă… Și nu e o chestiune de rasă ,căci același lucru se intamplă și cu comunismul – care e o ideologie! A trăi între comuniști e o pedeapsă pentru non comunisti, nu o binecuvantare și românul care e sortit să trăiască în societăți comuniste are de ales (cu riscuri!) între părăsirea comunitații și adaptarea.

La fel ca in zicala cu tiganii, trebuie, dacă optează pentru adaptare, să învete limba de lemn a comunismului, să preia obiceiurile tovarașilor și, desigur, să își corupă sufletul pentru a deveni dual. În comunism nu poti avea doar o singură personalitate, pentru că nu poți supravietui. Nu poți fi numai comunist căci ai muri de foame având în vedere că un comunist nu produce ci doar vorbeste, “convinge”, formeaza prozeliți.

Dar tu trebuie, pe langă omul care ești – și care face o munca productiva pentru propria-ți supraviețuire și a comunistului de rasă care e șeful tău – sa fii si comunist, sa faci prozeliți și să participi la vanătoare de vrăjitoare alături de tovarăși. Această corupere a sufletului produce durere, depresie, iar dacă există o posibilitate să scapi în altă lume, pleci cu regret, căci ești confuz la părăsirea a ceea ce credeai că aparții.

Așa au facut milioanele de români în anii de după revoluție: au plecat, de acum fără riscul de a mai fi împușcați la graniță. De ce au plecat? Pentru că în vatra românismului, comuniștii fac încă regulile în societate și pentru că unii nu înteleg să mai fie duali. Nu mai suporta să își pervertească caracterul.

Photo by Sepehr

Dialog cu mine insumi

ROMANIA SINCERA

Eu: – Ce zici de ultimele alegeri?

Eu insumi: – Spun ca Romania profunda s-a saturat de vrajeala si a dat cartile pe fata!

Eu: – In ce sens?

Eu insumi: – Ma gandesc sa aleg o metafora…

Romania, ca o femeie cu multi nuri, cam nedusa la scoala dar apetisanta, maritata din interes cu vestul pedant, dar aruncand priviri galese catre rusnacul cilibiu, se hotaraste pana la urma sa fie sincera cu stapanul legal si sa marturiseasca dragostea ce se ascunde in inima:

Tu,draga Vestule, stii prea bine ca m-am alaturat tie cu speranta (mai ales a ta) ca intr-o zi, traind alaturi de tine, voi fi in stare sa concep un sentiment mai inalt fata de tine, mai inalt decat respectul pentru stiinta ta, pe care ti-l profesez acum, poate unul la inaltimea (sau profunzimea) celui ce profesez (tu stii asta, dragule) si astazi marturisesc Estului abismal, dar nu pentru asta mai putin drag.

Vestul stiie bine ce are la usa! Acum, cand consoarta s-a marturisit in fata lumii, nu are decat doua cai: s-o “rupa in doua” sau sa o lase in banii ei si sa caute sa o fereasca de ispite mai mari decat suspinurile dupa vise imposibile!