Eu: De ce naiba cei ce au rămas acasă se uită strâmb la diasporeni, cum zic ei, deși aceștia (noi, fiindcă și eu fac parte din Diaspora) susțin de câțiva ani buni economia românească, fiind recunoscută Diaspora ca unul dintre principalele motoare ale economiei românești, alături de investitorii străini?

Eu însumi: Dacă e să îmi dau cu părerea, cred că mentalul colectiv al celor rămași acasă funcționează ca mentalul unui bărbat șovinist, sau ‘un machista’, cum s-ar spune în spaniolă. Acesta, pentru a scăpa de foame și a avea și de o țuică la MAT, își trimite femeia la muncă în alt sat și pe urmă îi caută nod în papură: ba că e proastă și ‘rânește’ la alții, o slugă ce să mai, nu om liber ca el, ba că e și curvă pe deasupra, sau cel puțin predispusă la curvăsărie, ba că a uitat de unde a plecat, ba că nu e conștientă de sacrificiul pe care îl face el rămânând acasă ca să poată cineva să perpetueze tradițiile și daniile din strămoși. Zice că suntem dacopați, ce Dumnezeu, egal că dacii nu erau creștin-ortodocși. Și la final nu o mai vrea în bătătura reconstituită pe banii ei, că de, el s-a ajuns acum și nu nu mai e de nasul lui o slugă proastă care nu înțelege mai nimic din spiritul lui Alfa și Omega, ca el de un ‘parexamplu’, care a știut vorba din bătrâni, ‘cu răbdarea treci marea’ și nu s-a aventurat în învolburata lume străină și de granițe și de spirit românesc ci a așteptat liniștit în Spirit Creștin, că iarăși știa din și mai bătrâni (via pildele lui Isus) că Dumnezeu nu te lasă la greu, așa că nu merită să te împacientezi că și așa dacă e să se întâmple ceva rău tot se întâmplă (fatalism românesc pur și dur).

Eu: Păi și ce crezi, e greșită optica românului rămas acasă?

Eu însumi: Depinde de cine își aruncă o privire.

Eu însumi: Hai sictir!