De la pedofilie la….gerontofilie!

Johnny e baiat simpatic cand vrea el. Azi, nu e! Dar stiu si de ce, inca nu si-a facut “injectia”. E insa pe calea cea buna, paharul de cognac e plin ochi in fata lui. Inca il contempla. Eu l-am inghitit deja pe-al meu si mai cer o runda. Afara e un ger de crapa pietrele si ma gandesc ca asa cumva, trebuie sa imi ridic temperatura corporala si bineinteles si moralul, caci aseara am pierdut la pocker o suma consistenta.
Hap! Gata, Johnny a dat peste cap paharul lui! Mai cere unul. E semn bun! Isi revine la normal, imi zic in gand. Cand n-are nimic la bord e tare dezagreabil, mai bine pleci de langa el si-l lasi in plata domnului. Dupa al doilea pahar i se intampla ca lui Cristos, sa se schimbe la fata! Ochii in cap ii devin jucausi si isi pregateste buzele cu limba sa spuna ceva gratios. Intotdeauna are de spus o poveste cu moral dubios. Si daca vrei sa te destinzi si sa asculti ceva mai dat dracului decat “1001 de noptii”, ii platesti si al treilea pahar! In bar nu suntem decat noi, asa ca Johnny poate povesti fara frica si chestii “delicate”. Spun fara frica, fiindca Johnny e un delicvent notoriu si multe din povestile lui au o baza reala, desi le mai infloreste pe ici pe colo, iar prin baruri mai intra si gabori in civil!
Deocamdata nu intra decat fata patronului, o pustoaica de vreo 14-15 ani. Se dezbraca de palton si ramane intr-un jerseu mulat. Doua protuberante, ca doi muguri ii imping jerseul in afara, la nivelul pieptului.
-Asta, zice Johnny pe sub mustata, peste 2-3 ani …e buna si-acum!
-Ba du-te dracu de pedofil, ii zic in soapta! I-ati gandul de la prostii, ca te dau pierdut ca prieten.
Johnny rade din ochi.
-Nu-i stilul meu, desi precis ca asta nu mai e fata mare!
-Ma n-auzi! Mai mult de 15 ani n-are!
-Si ce are a face? Regina Morgot avea 11 ani cand si-a pus-o! Dar ma rog, nu am gusturi ”puierile”. Mai degraba in sens opus si asta fara sa fi stiut pana acum!!
-Adica?
-Sa vezi ce patesc alaltaieri! O stii pe Betty, aia careia ii zice Betty Boom-Boom?
-N-am avut placerea.
-N-ai pierdut nimic. E o „pocnitoare“ lipsita de veleitati! Cumpara din cand in cand “iarba” de la mine. Sta in Bronx dar cumpara la noi in Cartier, e mai sigur!
Johnny trage din tigare, da pe gat al doilea pahar de cognac si ma fixeaza. Nu mai vorbeste. Asteapta. Asteapta sa ii cumpar al treilea cognac. Povestea pe care a inceput-o e incitanta asa ca n-am ce face daca vreau sa aud continuarea -si vreau- trebuie sa ii cumpar blestematul de cognac. Tu ce ai face in locul meu? I-ai cumpara cognacul? Te si cred ca da!
-S-o luam de la inceput, zice Johnny. Acum trei zile m-a suna Betty. “Ai?”, ma intreaba. Am, raspund. “Unde esti?”, intreaba. Acasa, raspund. “Hai ca vin pe la tine”. Bine, te astept. Cred ca era la colt, ca in 2 minute aud cling-clang la sonerie.
-Ia uite, Spidy Gonzales, ii zic. “Hai zit de aici! Sunt unul dintre clientii permanenti, cred ca am ceva drepturi!” Usurel, ii zic. Poftiti in umila mea casa printesa! Ce sa te mai incurc, Betty a mea intra in casa ca la masa, se face lejera, isi toarna un Bourbon din sticla de pe masa si se instaleaza in sofa. “Ai timp?“, zice. Am timp, raspund.
“Ok, trag un joint la tine”. Fumeaza in tacere, calm si trage din tigare cu foarte mare sete. Acum deja e ca o baliga moale pe sofaua mea cea noua. La un moment dat ranjeste prosteste si arata cu mana in care tine paharul de Bourbon catre peretele din fata ei “Un tablou ca ala are si matusa mea”. Nu-i tablou, e un poster. “Da, am un poster cu o pictura in casa”, zice catre mine. “Ce mare lucru? Mi l-a adus Tom zilele trecute. Zicea ca e o reproducere dupa un tablou de Picasso -Le peintre- adica pictorul, cum ar veni”. Nu-i hazos, zic de tablou, dar are o istorie nostima. Tabloul asta calatorea impreuna cu niste bijuterii intr-un avion, pe ruta New-York-Geneva, in Suedia, care a facut baldabac in Atlantic si desi s-a recuperat 98% din avión, bijuteriile si tabloul au disparut! Pai cum dracu sa nu dispara? Numai tabloul facea un milion júmate de dolari iar bijuteriile si mai mult!
Eu calm ii sugerez:
-Intoarce-te la povestea cu Betty si lasa-l pe Tom si posterul lui.
-Fara poster nu ar mai fi poveste, imi spune. Continui. Nu-i tablou, e poster, ii zic lui Betty si ea molcom din fundul sofalei ”Matusa mea are tabloul. Am pus mana pe el se simte vopseaua la mana!”
-Hai vezi de treaba ta! Ma duc sa ma pis cat termini tu tigarea, ii spun si ma indrept catre baie cu pulsul ridicat la maxim! Ma si vedeam milionar. Dupa ce a plecat scarba aia mica, mi-am facut planul ca pot sa intru la matusa in casa cu pretextul ca m-a trimis Betty sa ii curat zapada din fata casei. Nu o cunosteam pe matusa, de aceea am fost surprins cand a deschis usa. A zambit larg, cand a vazut mutra mea cu gura cascata, ceva in genul cum ar zambi un paianjen cand constata ca musca e la locul ei frumos imobilizata in panza de paianjen. Dar de asta mi-am dat seama numai foarte tarziu. In fine, cred ca orice mascul, care se pretinde el mascul, are creierul in pantaloni si cand da cu ochii de niste craci pana in gat, cum era cazul meu, ramane o secundica cu gura cascata….Cucoana venise sa imi deschida usa vestita de casa, cu un furou scurt si un halat transparent de matase, in picioare pantofi cu toc si in mana o tigara fumegand infipta intr-un port-tigaret. Cum am iesit din fastaceala, cum i-am turnat povestea cu datul zapezii. ”Ok”, a zis ea. Si eu m-am apucat de lucru. Zapada am dat-o in cea mai mare viteza asa fel incat, cand am intrat in casa sa ii spun ca e gata eram lac de apa. In casa super cald! Storurile trase, lumina difuza de la o lampa acoperita cu un batic de matase rosu, matusa imi propune sa dau jos maleta si tricoul sa se usuce, pana la urma ajung sa dau jos toate toalele de pe mine si ma trezesc cu matusa in pat, fac amor in cele mai fistichii pozitii si cand ea se duce la baie eu tot lac de apa sunt si imi zic “acum e momentul” si ma imbrac asa ud de transpiratie cum sunt si smulg tabloul de pe perete si dau sa o sterg muteste, cand storurile se ridica automat si matusa in pragul usii de la baie cu un pahar de tarie intr-o mana si un buletin in alta imi spune suav ”Esti al patrulea pe care il prind cu tabloul asta!” Imi intinde paharul si buletinul si continua ”Tabloul nu are nici o valoare, e o copie dupa faimosul tablou pierdut, dar eu sunt un pic nimfomana si cum nu mai am varsta sa mai atrag tinerei focosi in pat, ma folosesc de el, de tablou, sa ma pot bucura si eu in continuare de dulceturile vietii!” Ma uit in buletinul pe care mi l-a inmanat si imi dau seama imediat ce vrea sa zica. Are 75 de ani!!! Imi vine sa urlu! Gerontofilule!
Beau taria din pahar fara sa imi dau seama ce licoare e, las tabloul jos si fug…. Mi-a luat ceva timp sa inteleg cum am cazut in plasa. Javra fusese pe vremuri dansatoare de cabaret, iar eu la intrare, nu ridicasem ochii sa ii vad si fata, am fost hipnotizat de cracii ei. Apoi cum in casa nu era mai deloc lumina si vedeam prin roseata aia difuza doar contururile formelor mi-am imaginat cu total altceva! Iar in pat, am facut-o pe intuneric si cum baba nu uitase meseria si s-a miscat corespunzator, am avut un orgasm de zile mari! Si acum cand ma gandesc, ma furnica instrumentul, vreau sa zic ca am depasit scarba, am lasat-o in urma si asta ma sperie cel mai mult! Cred ca imi face placere sa fiu gerontofil!

Advertisements