Dialog cu mine insami

O sumara analiza particulara extrapolabila la general apropo de capitalul romanului ,dupa revolutie.

In 1990 Romania trecea de la socialism la capitalism.Eu aveam 29 de ani studii medii cu calificare tehnica si post liceale cu calificare in teatru. Nu mai lucram de trei luni,fara a fi somer,ultimul loc de munca fiind la Comitetul judetean de Cultura Calarasi, de unde primeam un salariu de aprox.300 dolari pe an(in lei aprox 2 300 /lunar)Sotia mea nu lucra nici ea si bineinteles nu era somera!Copii erau mici:Alexandra 4 ani si Daniel 3 ani.Nu mergeau la gradinita.Locuiam toti patru intr.-un dormitor de 12 mp in locuinta uneia dintre bunicile sotie,locuinta pe care bunica o avea in chirie de la statul roman.Pentru cosul zilnic ma riscam zilnic facand “bisnita cu tigari ,coca cola,ciocolate cumparate de la sarbii din Oravita si revandute in Calarasi si Bucuresti.Daca nu se schimba regimul as fi fost bagat la puscarie in scurt timp,atat pentru “bisnita “cat si ca vagabond,nefiind angajat in”campul muncii”

La ora respectiva apreciez ca tot capitalul de care dispunea familia mea nu depasea 150 de dolari.Cel mai valoros lucru din acea camera era un televizor alb negru vechi de 40 de ani si bineinteles verighetele de cununie pe care am fi putut lua cam 50-60 de dolari.

Familia largita,parinti- socri nu dispunea de nici un capital imobiliar si nici bijuterii sau bunuri de valuare.Putinii bani economisiti nu depaseau 300 de dolari(calculati in lei).Probabil ca cel mai scump obiect de valuare era butelia care pe atunci valora(la negru) 10 000 de lei( 100 dolari).

Eu nu posedam o butelie!Daca as fi avut o butelie as fi vandut-o si cu banii rezultati as fi facut un ziar.L-am si “desenat”in speranta ca voi gasi capitalul necesar macar la un partener ,dar nu a fost sa fie!

Fratele meu si sora sotiei aveau capital!Fratele meu avea 400 de dolari in cash iar cumnata avea in banca 2 000 de dolari(in lei cam 200 000 ).Numai ca sora sotiei nu intelegea nimic din capitalism – aici nu ii fac nici o vina -si nu avea curaj sa investeasca in nimic,daramite intr.-un ziar.Iar fratele meu ,care era barman, nu avea incredere decat in sectorul pe care il cunostea.Asa ca a finantat deschiderea unei intreprinderi familiale de fast food.Vindeam ,ambulant ,hot-dogs!

Investitia a costat 350 de dolari dintre care el a investit 330( a cumparat o rulota auto veche) si eu restul.El a intrat in afacere ca si asociat capitalist ,fiindca nu avea timp sa mai lucreze si altceva decat ca barman.Asa ca afacerea a ramas sa fie administrata de mine.

In trei luni,cat a durat afacerea,am multiplicat de doua ori capitalul! Numai ca fratele meu,avand ocazia sa isi ia viza de Italia(era f.greu de obtinut in acele timpuri) a insistat sa isi vanda partea iar eu nu am fost in toate mintile si am vandut si partea mea,pentru a putea cumpara niste hainute frumoase copiilor si o pereche de pantofi, “ cum niciodata nu a avut,” sotiei!

E drept ca am avut si oferta de a avea un bun post de lucru in domeniul meu,respectiv am preluat postul de director al unui camin cultural.

Pe de alta parte un cunoscut barman din localitate ajuns in zilele noastre in top 300 milionari si mare industrias s-a transformat in capitalist din “capitalist”! Ma explic: teoretic un gestionar de restaurant sau de bar era, in RSR , salariat,practic insa era capitalist caci isi insusea(fura) aproape tot profitul din care bineinteles “ungea”sefii ca si cand ar fi platit un impozit pe beneficiu!

Barmanului nostru carea avea ceva capital in “offshor” adica la saltea si pe deasupra “ stofa” de negustor i-a venit usor sa “transfere”bunuri mobile si imobile din proprietatea statului in proprietatea sa cu ajutorul unor functionari de stat mai mult decat binevoitori si bineinteles cointeresati si sa devina “peste noapte”un prosper om de afaceri si nu-i asa,un vasnic stalp al societatii locale! Si in pofida faptului ca initial si- a prejudiciat concitadinii la “scara larga”este si astazi considerat un exemplu de intreprinzator si de cetatean de catre aceiasi prejudiciati!

Advertisements