POLITICHIA

POLITICHIA

Personaje:

Seful de cabinet, Secretara, Nasul, Taranul, Martin (membru de partid), Ali

 

Intr-un birou monstruos (lucruri/birouri – dulapuri stil vechi, cuplate cu dotări de birotică ultimul tip) răstignit în scaunul cu pivot se lăfăia un tânăr de treizeci și ceva de ani, ‘năltuț, frumușel, cu o umbră de barbă. Fuma și, din când în când, juca la un calculator cu monitor color poker. Undeva pe o măsuță, un filtru de cafea. Poze de oameni politici pe pereți, în dezordine ziarele din ceva ce se voia colecție. Un telefon nou cu memorie, lângă unul vechi, cu manivelă. Tânărul fuma cu evidentă plăcere și scutura tăcut țigară într-o scrumieră. Undeva se vedea scris “Cabinet senatorial”. Sună telefonul și tânărul răspunde:

Actul I

Scena I

-Șeful de cabinet: Alo, da! Cabinetul senatorial. Cu ce vă putem ajuta?

– „…”

-Șeful de cabinet: Da, înțeleg. V-aș ruga să treceți pe la noi, să detaliem. Chestia cu pământu´… vorba aia…

-Șeful de cabinet: (zâmbind afectat) Nu se zice “…in internum”, ci “restitutio in integrum”. Așa tataie. Și… să veniți… că o descurcăm noi: internum… integrum… Mai vedem.

(Închide telefonul. Stinge țigara. Telefonul suna).

-Șeful de cabinet: Alo! A, salut Martin! Vrei sa vii pe la mine, Moșule…?

Ştiu… Ştiu… O instruiesc pe secretară… (tocmai intră secretara, îl privește surprinsă).

-Secretara: D-le!

-Șeful de cabinet: (ridicând o privire tăioasă) Vezi că peste puțin timp vine la noi Moș Martin. Mi-e prieten… Îl bagi…

-Secretara: Imediat!

-Șeful de cabinet: Biensur. Imediat ce vine. (la telefon) Moşule, ai auzit?

-„…”

-Secretara: Și dacă lumea… îmi sare-n cap?

-Șeful de cabinet: (privind-o de sus) Vezi să nu-ţi sar eu… că e mai rău. (spre telefon) Moșule, totu’-i Ok! Ai auzit… Te-aștept… (închide. Spre secretară): Scumpa! Drăguța! Că tot vorbeai de lume. Lumea e făcută să stea la rând. Individul… se strecoară. Reușește? Reușește! Tu, spre exemplu, vei reuși să-l aduci pe Martin la mine fără ca lumea să se supere.

-Secretara: Dar, acum câteva zile vorbeați despre egalitate, șansa fiecăruia de a…

-Șeful de cabinei: Scumpa! Drăguța! Femeie! De atunci au trecut câteva zile. Se mai schimbă omul, că doar nu e Divinitatea… Apropos! Trebuie să facem și-o ședință. Una mică și eficientă.

-Secretara: Mai dăm afară pe cineva din partid pentru că şi-a spus punctul de vedere direct? A mai făcut cineva pipi contra vântului?

-Șeful de cabinet: Nu! O ședință a BEX-ului.

-Secretara: Biroul Executiv. Înseamnă că se apropie vreo sărbătoare. Sau poate alegerile?

-Șeful de cabinet: Domnișoara secretara!

-Secretara: Ei, da !

-Șeful de cabinet: Nu ți se pare că încalci regula de trei simple: surd, orb, tace?

-Secretara: Scuze? Voi convoca ședința în anul, luna, ziua, ora…

-Șeful de cabinei: Ei, da! Faci pe deșteapta cu mine. Ce-i drept ai privire inteligentă. Dar nu știu de ce trebuie să ți-o și exprimi !?

-Secretara: Serviți cafeaua?

-Șeful de cabinet: Orice cafea la timpul ei (se uită la ceas). Și zău, chiar îi e timpul, ia fă-te-ncoa cu una.

(Secretara își face de lucru la măsuța pe care se găsește filtrul. El se uită admirativ la picioarele lungi, care, în partea de sus, sunt acoperite de o fustiță. Secretara ii servește cafeaua). In principiu poţi să-ți pui și tu o cafea. Deși mă gândesc că tu o bei cu lapte…

-Secretara: Da. Și pe muzică. Și cu o persoană plăcută în anturaj.

-Șeful de cabinet: Eu nu pun muzica. Ce părere și-ar face țăranul care încă umblă după dreptate (ca Diogene, cu lumânarea), muncitorul, mai tot timpul șomer, intelectualul care veșnic cârtește?

-Secretara: Și chiar directorii… care trebuie să repare sediul. Să ofere mese…

-Șeful de cabinet: Ai început iar să vorbești… Dacă-i spun șefului că ai spiritul ăsta de frondă… nu mai scapi de șomaj nici dacă-i treci prin pat …

-Secretara: Ce-ți spune că n-am trecut deja? Și că tu…

(în acel moment bagă capul pe ușă un ţăran).

-Țăranul: Bună ziua, domnișorilor.

-Șeful de cabinet: Nu, că sunt super-inspirat. Ți-am spus că brazda răstoarnă -ncoa’ un sătean. Bună tataie!

-Secretara: Ești geniul acestui loc de muncă. Și nu uita ce vorbești și tu…

-Țăranul: Pot intra domnișorilor?

-Șeful de cabinet: Poţi, nene, că e democrație și intră care vrea și se ridică cine poate. Dar mai bine, te bagă secretara.

(Secretara iese cu țăranul. Șeful de cabinet își aprinde țigara și stă la calculator foarte important. O bătaie în ușă, intră secretara).

-Secretara: Pot să-l bag pe… nenea în…? Că eu trebuie să le fac pe toate.

-Șeful de cabinet: Da. Dar adresează-te conform protocolului. Căci eu sunt nu numai șef de cabinet, ci și consilier departamental… Si membru al comisiei …

Secretara: Comiții, Comitete… Epitete… D-le șef, consilier etc, etc. vă caută un domn consilier rural. (își ia o scamă de pe fustă. Șeful de cabinet îi urmărește privirea admirativ).

-Șeful de cabinet: Nu mă iau de tine să nu zici după aia că te hărțuiesc… Si să-mi stric imaginea…

-Secretara: Ce să vă mai stricați? (e mai mult mormăită toată treaba). Poate intra personajul?

-Șeful de cabinet: Da! Repede. Să vadă că noi suntem atenți cu toată lumea (insinuant) mai ales cu… (o privește şmechereşte).

-Secretara: Poftiți domnule! Domnul vă așteaptă. (Se duce să pună o cafea).

-Țăranul: Bună ziua! Domnule, aș vrea… că am auzit că dumneavoastră…

-Șeful de cabinet: (către secretară) Aşa fetiţo! Pune-i omului o cafea… (către ţăran) Ia loc și bună ziua. Să nu crezi că te-am supus protocolului doar așa ca o toană! Exersează doamna secretară, că e nouă… Și ne obișnuim și noi… (o privește) cu dumneaei…

-Țăranul: Dac-ați avea timp și pentru mine, poate…

-Șeful de cabinet: Ai auzit bine. Îmi fac timp. Uite, tocmai lucram la calculator… l-am lăsat… Spune care-i baiul?

– Țăranul: (secretara-i pune cafeaua) Păi, știu eu… cum să-ncep…

-Secretara: Scurt, concis… la obiect… (către șeful de cabinet) Și ședința?

-Șeful de cabinet: E BEx-ul.

-Secretara: Îmi dați dumneavoastră indicații…

-Șeful de cabinet: Vei primi tot ce trebuie (o privește insistent, fumând, se întoarce spre ţăran) Spune cât, când, până unde vrei povestea ta. Am să te-ascult.

-Secretara: Şefu’! Pe linia doi directorul ăl mare!

-Șeful de cabinet: (ia receptorul, se scuză către noul venit, apasă pe clape) Alo, da! Ziceți… Da, domn’ director. Nu sunt ocupat domn’ director. E un moșulică la mine (uitându-se la ţăran: scuză-mă)…Vă aștept ! (închide – către intrus) Ce ziceai ?

-Țăranul: Păi, am niște probleme… (intră secretara: pe linia doi domnul secretar)

-Șeful de cabinet: (se repetă ritualul)… Nu domnule secretar, ne putem vedea… dumneavoastră stabiliți ora… -Eu sunt acolo… (închide – către intrus) Da!

-Țăranul: Știți, pământul…

-Șeful de cabinet: Pământul, deocamdată…

-Țăranul: Nu, asta-i problema. Am…

-Șeful de cabinet: Stai… Noi vrem…

-Țăranul: Să vă spun… Primarul…

-Șeful de cabinet: Povestea…

-Țăranul: Domnule, aici e beleaua. Nu-i poveste. Nu-i poezie…

-Șeful de cabinet: Anunțați politia… Vă pot ajuta (îl privește cu ironie) Scuză-mă! Dar care-i baiul?

-Țăranul: Domnule consilier… Nu-mi dă tot pământul, ne plimbă…

-Șeful de cabinet: Pe banii lui ?

-Secretara: (intră) Vedeți că peste cinci minute aveți întâlnire…

-Șeful de cabinet: Mersi, știu ! (către moș) Primarul face mânării. Îl ajută notarul. Și așa din pământul…

-Țăranul: Pământul e mascat…

-Șeful de cabinet: Bade! Din ce sat ziceai că ești ?

-Țăranul: (amărât) Zimbru !

-Șeful de cabinet: Uite! Îți promit… că vin pân-acolo. Te-am înțeles! Te rezolv. Ceva membrii de-ai noștri…

-Țăranul: Nu prea… Dar intru eu la ai noștri, dacă e cazul.

-Șeful de cabinet: (surâde) Păi… De ce nu spuseși, din cap…

-Țăranul: Că și tata fuse tot… Da eu nici la unu… Da´ țin cu ai noștri…

-Șeful de cabinet: Care ai noștri ?

-Țăranul: Păi, opoz… Ăștia, de-s sus… Care nu-s ai noștri?

-Șeful de cabinet: Bine! Să faci organizație… Să faci treabă… Că trec și te rezolv…

-Țăranul: Poate-I rezolvați și pe Patru, frate-meu, că el e mai fricos și n-a vrut să vină…

-Șeful de cabinet: Pe toți îi rezolv. Să facem treaba împreună. Organizația n-o s-o lăsăm noi baltă…

– Țăranul: Aşa, şefu’… Să veniți să ne rezolvați… și n-o să vă pară rău…

-Șeful de cabinet: Și să vă organizez. Să nu le lovească adversarul…

-Țăranul: Cum știți dumneavoastră… (intră secretara)

-Secretara: E timpul…

-Șeful de cabinet: Da, e timpul…

-Țăranul: Eh ! Trece timpul… Eu plec…

-Secretara: Şefu’ trebuie să plecați şi dumneavoastră.

-Țăranul: Bună ziua !

-Secretam: Bună!

-Șeful de cabinet: Și fă organizație acolo! Că vin eu și vă botez. Și vă și rezolv. Și vorbesc și cu prefectu’ să-i mai scuture. Da’ când vin să fiți și voi organizați un pic. Știi, colea, vin ca oaspete!

-Țăranul: Doamne, doar suntem de-ai noștri. O să fie bine. Mă duc…

(intră secretara).

-Secretara: Telefonul, pe unu, vă caută Ali…

-Șeful de cabinet: Alo! Ali? Stai așa. Să-ți pun și reportofon, că-mi place seara să ascult cum vorbești tu românește. Adorm mai ușor… A, vii tu aici. Hai că-ți fac o regie de-o să pici pe spate! Vino! Cât durează? Aștept (închide) ca la curțile boierului (către secretară) Aşează-te lângă mine și notează:

1.Şedinţa e mâine – ora…

2.Ordinea de zi: situația în partid cu subtitlul: Partidul și administrația

3.Susţinerea candidaturii candidatului stabilit să candideze

4.Uite clar pe cine convoci și acu’ du-te la librărie și ia pocnitori, pungulițe și tot ce poate face zgomot. Să-I primim pe Ali…

(Revine țăranul, apare și Martin) Hai ședeți pe scaune cât mai sunt locuri.

—Moș Martin: Am auzit că berbecul ăla de-l alungarăm din organizație umblă pe la Bucureşti să facă alegeri… să ia el șef…

-Ţăranul: Şi eu tot de-aia m-am întors. Am auzit… de… vorbeşte lumea…

-Şeful de cabinet: Vorbeşte. Ei, şi? Voi vă luați după ea?

-Secretara: (intră) Şefu’! Aţi auzit ? Cică…

-Şeful de cabinet: Ce-i mă? Ati căpiat? Nu mai aveţi încredere în cine trebuie? Uite cum vine treaba, din interior te lovesc băieţii… Spaima asta e mai periculoasă decât…

-Ţăranul: Da, dacă-i aşa!?

-Secretara: Prea multă lume…

-Moş Martin: Şefule ! Nu-mi miroase a bine.

-Şeful de cabinet: Bine, bine! Vă asigur că voi lupta până la ultima…

-Moş Martin: Picătură…

-Secretara: de sânge…

– Şeful de cabinet: Nu vă grăbiți. De energie, pentru: stabilitate… echilibru… șansă…

-Secretara: Nu știi ce să mai crezi! (iese) (Șeful de cabinet se fâțâie pe la calculator, mormăie: bă ce fricoși, bă ce lume!)

-Moş Martin: Om vedea…

-Ţăranul: Om vedea…

(Zgomote, pocnitori, capse explodând. Moş Martin şi ţăranul sar speriaţi)

-Şeful de cabinet: Staţi cuminţi. Vine Ali ! Asta e primirea ce-i era pregătită. Şi el e în panică. Ba, şi eu m-am speriat puţin. Că uitasem…

SCENA a ll-a

(intră secretara)

-Secretara: Conform scenariului, trebuia să-l anunţ pe Ali. lată-l! A sosit!

-Şeful de cabinet: Bine! Bine drăguţă, dar prea s-a făcut gălăgie. Şi eu cu el am probleme de pace. Colaborare. Frăţietate. Fratele meu, turcu’!

(Ţăranul şi Moş Martin încă speriaţi)

-Şeful de cabinet: Ce să fac? Am uitat să precizez amploarea… Dar lasă, merită şi Ali un spectacol.

(Secretara pune cafeaua. Intră Ali)

-Ali: Salutare, mare şef! Pună ziua! Da ştiu că trage la voi. Mereu se puşcă… Cinefa cu…

(Ali are degetele pline de inele)

-Şeful de cabinet: Salutare, Ali! Bă, din prea mare politeţe am acceptat să vii. Păi, n-am vorbit noi că n-ai ce căuta la sediu? Dacă te prinde fo unu’ şi-ţi ia interviu, scapi tu fo vorbă? Ă? Dacă te-mpuşcă naibii cineva, că bine-ai remarcat că aici… cu trasul…

-Cei doi (Ţăranul şi Moş Martin): Hai şefu’! Că nu-i chiar aşa! Ce Dumnezeu sperii oamenii… Chit că ăsta-i turc… şi… merită…

-Şeful de cabinet: Bă, ia, hai gura mică sau roiu! Cine vă dă voie vouă să vă tocmiţi cu mine?

-Cei doi: Păi, şefu’ e de mo…

-Ali: Democraţie? … Democraţie…

-Şeful de cabinet: Ce democraţie bă? Când am treabă nu-i democraţie… e treabă… Aţi înţeles? Şi acu´ mucles! (către Ali) Hai, zii tu, Ali, care-i baiul?

-Ali: Treaba grea, şefu’! Treaba grea. Necaz la Ali. Şi nu ştie cum făceam, că nu deranjam la şef.

-Moş Martin: Ştiam eu că turcii ăştia nu ştiu nimic. Da, uite că s-au întors.

-Ţăranul: Dacă nu i-am nimicit la timp….. Unul să nu fii scăpat!

-Şeful: Moş Martin, ia ieşiţi voi că avem treabă, nu joacă! Aşa Ali?

-Ali: Aşa, aşa! (Moşul iese)

-Şeful de cabinet: la zii, băi Ali! Că au ăştia dreptate. Nu-ş’ de unde aţi apărut iar!

-Ali: Nu râde, şef. Cum să plătesc un tir? A’nebunit la vameş capu’. Vameş că deschide tiru’. Eu că nu. Vameş că plăteşte Ali. Ali că nu…

-Şeful: Şi ?

-Ali: Prapad! Ali nu aveam ciocolată, ci ţigări aveam şi…

-Şeful: Bă, tu eşti nebun? Nu ţi-am zis să mă suni întâi pe mine şi apoi să intri în vamă?

-Ali: Scuze, şef ‘mare! Ali alergat mult şi uitat. Ce se facem?

-Şeful: Să vedem (ia telefonul şi formează. După câteva secunde). Şefu’! Am o problemă. Un prieten îmi aduce un cadou din străinătate…

-„…”

-Şeful de cabinet: Nu şefu’… Nu… Un tir… Un tiruleţ cu ciocolată… Mă rog… şi câteva cartuşe de ţigări…

-„…”

-Şeful de cabinet: Nu şefu’… O vorbă… Ştiţi… Săru’mâna şefu’. Sunt bun de cinste. La şedinţă… ştiţi dumneavoastră… Nu şefu’… un tiruleţ… Eh! La câte-au trecut… se-mpiedică porcii de ăsta?

-„…”

-Şeful de cabinet: Nu… da-i place nevesti-mii tipu’ ăsta de ciocolată…

-„…”

-Şeful de cabinet: Nu şefu’! Nu-s doar ţigări. E şi ciocolată pentru nevastă-mea. Aşa a vrut ea. Să-i aduc cu tiru’. Ce, îi dau socoteală unui vameş că doar eu -pardon, dumneavoastră- l-ati pus. Salut şefu’ (închide telefonul. Către Ali) Mai dăm un telefon. Că aşa-i la noi, în loc să fie treaba oablă -să-şi ia fiecare jucăria lui – ne alergăm unii pe alţii, ca ziua cu noaptea.

(Ceilalţi doi moşi reapar câte unul şi se aşează pe scaun. Intră secretara – către Șeful de cabinet)

-Secretara: Şefu’! Ăștia nu mai stau cuminţi. Au năvălit în cabinet. N-am…

-Şeful de cabinet: (formând la telefon) Lasă-i! Au dat ei turcii… Ce să mai… (către Ali) Băi Ali- beg… Greu mai e…

-Ţăranul: (arătând cu capul către turc) Si dânsul tot cu pământul?

-Şeful de cabinet: Nuuu ! “Noi nu ne vindem ţara” !!!… E cu altele… Da stai acolo şi lasă-mă că dau în bâlbâială… V-am primit… aveţi răbdare… că omu´ ăsta are probleme…

-Ali: Hai, că trebui dai telefon…

-Șeful de cabinet: Nu vezi că nu se formează? (formează de zor numărul de telefon)

-Ali: Hai, că se topeşte ciocolata!

-Ţăranul: Legume n-aduceai…

-Moş Martin: Lasă-I mă, că are treabă! Fiecare…

-Şeful de cabinet: Bravo, moşule Martin. Aşa e. Diviziunea muncii. (l se răspunde la celălalt capăt al firului): Alo!

-„…”

-Şeful de cabinet: Cu şeful Vămii, vă rog. Sunt… Alo! şefu’! Sunt… Avem o problemă. Doamne, zău, nu-ș cum nu ne înţelegem între noi! E numai Ali lângă mine. Văr cu nevastă-mea, mai pe departe. Cară şi el un cărucior cu ciocolată. —… (ascultă)

-„…”

-Şeful de cabinet: Hai bă şi va găsit corectitudinea la el. N-o fi un cărucior, o fi un tiruleţ. Hai lasă-l că-mi cască depozitu’ de plictiseală şi n-am ce vinde. Mor de poftă.,. Şi eu şi nevastă-mea. Ce vrei să ne laşi în şomaj? Hai mersi. Şi spun şi eu unde trebuie… Fii prieten şi… Mersi… Te pup… Bine, spun eu unde trebuie. Vine Ali mintenaş.

(Intră secretara şi-l anunţă pe moş şefului)

-Şeful de cabinet: Băi Ali, rezolv-o iute! Vezi că am şi alte probleme…

(Face apoi socoteala – intră Nasul): Nașule, stai aşa că-i am pe băieții ăştia… Buni şi drepţi. Aşteaptă să le zic vreo câteva (către cei doi): Fraţilor, vă rog să lăsaţi cereri la Registratură – care e şi Secretariat. Şi vă chem sau vin când rezolv. Moş Martine să ne mai sunăm… Zău că sunt obosit… să nu zic vreo prostie… Mai vii… mai… eşti pe aici… Uite că a venit şi Naşu’… Trebuie să mă văd cu profu’lui fii-meu… (Cei doi ies bombănind).

Şeful către ţăran: Vezi că vin să facem ce-am zis!

-Ţăranul: Da, da ! (bombăne, iese)

-Şeful de cabinet: Moşule Martin, nu uita. Sună-mă. Găsim noi o zi să punem ţara la cale. Au revoire!

-Moş Martin: Măi băiete! Nu’ş ce să zic… Am venit iar degeaba… Iar… Om trăi… Ş-om vedea… Te pup… (Se întoarce spre Ali) Pleacă Ali! Hai, roiu´ ! Rezolv-o !

(Pe hol iar hărmălaie, iar pocnitori; bagă capul secretara): Şefu’ i-am condus pe domnii…

-Şeful de cabinet: (către ea) Ză-pă-cea-lă! Asta e. Şedinţa-i pregătită?

-Secretara: Da! Unii zic că-i de-alegeri, că vor să-l dea în gât pe şefu’!

-Naşul: Şi eu aud asta! Cam peste tot se vorbeşte aşa… Cred că e groasă…

-Moş Martin: (reintră) Uita-i să-ţi spun… Vor să-l .radă pe ăl mare… Cică e o şedinţă acu’.

-Şeful de cabinet: Nu-i nici…

-Moş Martin; Vezi că s-au adeverit multe din cele auzite… Să nu păţim… Eu atât îţi spun, salut!

-Naşul: Şi eu zic să fiţi atenţi…

-Şeful de cabinet: Om vedea… Dar e zarvă mare!

-Secretara: Să-l informăm pe şefu’ .

-Șeful de cabinet: Pregătiţi bine şedinţa. Să nu iasă vreo dandana. Zici că e sfârşitul pământului! Bei ceva?

-Naşul: O tărie !

(Şeful de cabinet iese, dă porunca necesară. Intră urmat de secretară)

-Secretara: Domnii vor şi apă minerală sau beau simplu?

-Naşul: Bă, da ştiu că eşti mare (privind spre secretară). Ce să mai bem domnişoară? Sorbim cu ochii…

-Şeful de cabinet: Alo ! Naşul! Te pârăsc cui trebuie şi să te văd atunci. Că dacă sar nevastă-mea şi nașa pe tine…

-Naşul: Lasă, că uite, am uitat şi de ce-am venit.

-Şeful de cabinet: (ridicând paharul şi bând) Apropos! Voiai ceva sau ai trecut doar aşa, din greşeală, pe la mine?

-Naşul: (bea şi el) Băi finule, cu asta eşti tu încurcat sau pot să mă-ncurc eu?

-Şeful de cabinet: Hai zii, că n-ai venit de asta. Nu-i aşa? Că parcă am auzit o poveste.

-Naşul: (mârâind) Mda ! (îşi mai toarnă o porţie)

-Şeful de cabinet: Zii, că nu intră omu’ aici fără să aibă probleme. Probleme au fost şi mai sunt încă… Pot să-ţi recit… Dar uite ajut lumea că la vot nu te-ajută recitatul.

-Naşul: Ştiu. Da pentru mine e groasă !

-Şeful de cabinet: Tocmai de-aia… Ai noştri…

Actul al II-lea

Aceeași încăpere. La birou Șeful de cabinet verifică un dosar al ședinței care tocmai a avut loc. Intră naşu’ cu secretara.

-Nașul: Măi frate. Dar fata asta e o minunăție. Bine că n-o țineți în turn.

-Șeful de cabinet: Fildeșul e scump naşu’! Și apoi cu oameni ca mata…

-Secretara: Hai ! Lăsați-o! Femeia e motorul întregii povești umane. Nu bateți câmpii că mă supăr!

-Șeful de cabinet: “Fii tare ca o stâncă și nu uita că ești… româncă”! Păi dacă nu te aveam la ședință… cine crezi tu că-mi făcea procesul verbal pe care tocmai îl citesc?

-Nașul: Tu! Dar dacă-l făceai, nu-l mai citeai!

-Secretara: Acu…

-Șeful de cabinet: Măi fată! Cum ţi s-a părut directorul Prefecturii?

-Secretara: Tot tâmpit! Ca prefectul.

-Nașul: Cum să nu-njure lumea? Mama lor de hoți și de boi. Și noi că i-am pus…

-Șeful de cabinet: De pus, i-a pus şefu’ ! Te rog să nu vorbeşti de rău!

-Nașul: Păi… dacă lumea înjură?

-Șeful de cabinet: Ridici fereastra maşinii şi nu mai ştii nici cine aplaudă, nici cine înjură. E simplu!

-Și dacă n-ai mașină?

-Şeful de cabinet. E simplu. Îți cumperi. Cauţi modalitatea. Dar să nu-ţi iei Mercedes. Ofensezi… mass-media şi te face…

-Naşul: Dacia e maşina poporului. Idealul lui. Lucrul pentru care trăieşte.

-Şeful de cabinet: Alo, nene! Te-ai tâmpit? Vezi că începi să semeni cu gingaşul nostru prefect (îşi dă cu mâna peste frunte). Doamne şi senatorul…

-Secretara: El zice bine…

-Nasul: De ce l-a pus ?

-Secretara: De unde să-l ştii dacă nu-i pe “funcţie”? Dă-i ciolanul şi-ţi vorbeşte singur despre multe şi mărunte. Prefectu’ să spună de unde are Mercedes!

-Şeful de cabinet: Nuuu! Nu l-a cumpărat. L-a primit cadou!

-Naşul: Păi sigur. Chiar la asta mă gândeam. Finule, trebuie terminat cu acest curvar care înveninează atmosfera.

-Secretara: Jos directoru’ şi prefectul!

-Şeful de cabinet: Aţi înnebunit! Nu e de mirare, dar…

-Naşul: Ce nebuni Doamne? Noi ţinem cu ce e mai adevărat!

-Şeful de cabinet: Ştii naşu’, de la mine adevărul e mai transparent, de la domnul senator adevărul devine chiar adevărat. Nu te mai chinui. O rezolvăm noi. Dă şi tu o cafea. (Secretara se duce să pună trei cafele şi trei pahare cu tărie şi le oferă)

-Naşul: Îmi pare rău că domnul senator…

-Şeful de cabinet: Să nu-ţi pară! Rezolvă el şi asta… Deocamdată îi înjură. Sigur, unde trebuie. Apoi…

-Secretara: Să mai aşteptăm. Că şi-n şedinţă…

-Şeful de cabinet: Ştii care-i lucrul bun?

-Naşul: Nu ştiu. Că mi-s miop.

-Secretara: Tâmpitu’ de director se holba…

-Naşul: La tine ?

-Şeful de cabinet: Ce nu ai văzut? E incalificabil… Are nevastă… copii…

-Naşul: Şi senatoru’ n-are? Hai să vedem şi paiu’ din ochiul nostru !

-Şeful de cabinet: Nașule, când la prins careva pe dl. senator cu cineva de sex opus? Să fim rezonabili!

-Naşul: Nu l-a prins nimeni, că divorţează şi se leagă de alta.   .

-Secretara: E onorabil!

-Şeful de cabinet: Așa-i. El din beţie se trezeşte. Asta din prostie…

-Naşul: Aşa-i

-Şeful de cabinet: Totul a fost în zadar. Cât i-am sprijinit, cât am lucrat pentru ei…. S-au dat la şefu’; aţi văzut şi-n şedinţă.

-Secretara: Şi ăla, directoru’ ce se holba?…

-Şeful de cabinet: Să nu uit să-i zic asta d-lui senator. Că el e simţitor la onoarea… subordonaţilor. Auzi, curvaru’ naibii! Nu-i ajunge funcţia. Vrea şi secretarele.

-Naşul: Băi, finule ! Aşa-mi place mă! Şi văd că rezist bine la presiuni. Poate mă iei şi pe mine pe-aici…

-Şeful de cabinet: Eu sunt îngerul păzitor al alor mei. Să ţii minte. Eu şi numai eu. De-un singur lucru mi-e frică…

– Secretara: Care?

-Naşul: Care ?

– Şeful de cabinet: De SIDA. Deşi pe scurt are nume de femeie… e un sindrom dat dracu’.

-Naşul: Stai cuminte finu’. N-o să renunţi din cauza asta la principala trăsătură a poporului nostru: Sf. Curvie! Noi nu păcătuim, folosim principala calitate cu care suntem înzestraţi.

-Şeful de cabinet: Şi eu cred că sexual suntem în Europa!

-Naşul: De mine cred că şi SIDA se fereşte. Mă ştii…

-Şeful de cabinet: Da naşu’!

-Secretara: Îl ştii ?

-Şeful de cabinet: Cred. Oricum, mai bine ca pe alţii. E băiat de echipă. Mai trebuie doar inclus.

-Secretara: Atenţie!

-Şeful de cabinet: Nu ştii cu ce alifii m-am uns…

-Naşul: Finule, oameni buni aproape, asta trebuie. Că ăia doi se usucă şi cad singuri.

-Şeful de cabinet: Da. Dar ai văzut cum a reacţionat domnul senator…

-Secretara: Noroc că el nu înjură.

-Şeful de cabinet: Nu. E bine crescut. Neam de învăţători. Dar de infiltraţii ăştia e speriat. Şi din cauza asta, imprevizibil.

-Naşul: Bine că noi n-am făcut şi n-am zis nimic aiurea.

-Secretara: Doar la amintirea lui Ali…

-Şeful de cabinet: Ce-i cu Ali? Şi dacă nu-ntreba, tot îi spuneam. A adus şi el un tiruleţ cu ţigări. Să am mai mult timp ce fuma că toată ziua… la colţ, la debit. Prieten naşu’ nu glumă. Şi ţine la nevastă-mea… urgie, l-a adus şi ei ciocolată. Cu ce să vină ?

-Naşul: Păi, cu ceva mai mic. Cu maşina lui…

-Secretara: Să-i facă ăia de la vamă control? Eşti…

-Şeful de cabinet: Vezi, naşu’, cum se pune problema? A înţeles şi senatorul chestia şi a lăsat-o moartă că eu conduc aici cooperativa “Ochiul şi timpanul”, în folosul ‘mnealui şi al nostru.

-Nasul: Mai mult in folosul tău….

-Şeful de cabinet: Bine, bine… Dar în principiu… pentru el. Şi el ştie asta. Dacă eu defectez…

-Naşul: L-au halit şmecherii şi pe el.

-Secretara: Cât despre Ali… El e minunat ca bărbat. Dacă nu aveam atâta treabă îl luam cu acte de proprietate, cu tot.

-Şeful de cabinet: Şi bărbată-tu ştie? Sau trebuie să-i spun eu. Ştii… i-o scap… aşa, ca să-l ajut.

-Naşul: Ei, ştiam eu că eşti o personalitate accentuată. Dar nu fă scene din astea cu noi.

-Secretara: E păcat. Că eu…

-Naşul: Dacă… Nici eu…

-Şeful de cabinet: Bă, mucles! Că eu v-am făcut oameni, eu vă desfac.

-Naşul: Bazaconii. Noi glumim… Sau nu mai ţii nici la glumă? Ţi s-a urcat la cap…

-Secretara: Şi dacă erai domnu’senator înţelegeam…

-Șeful de cabinet: Pace din cer… vă cer…

-Secretara: Te înţelegem. Noi suntem un teren în raport cu care te poţi da mare.

-Şeful de cabinet: N-am clopoţel, dar vă chem la ordine. La cestiune! (intră Ali, salută zgomotos)

-Naşul: Uite bă, de cine vorbeam !

-Secretara: Ali! (se duce şi-l pupa) Ce bine c-ai revenit! Mi-era dor de tine. Chiar şi domnului şef de cabinet.

-Şeful de cabinet: Eu sunt om normal. Nu-mi era dor de tine, dar dacă ai venit… ai tu o problemă!

-Ali: Problem. Problem. Eu cer afaceri – estem şi grâu vândut tot la mine. Senator liniştit. Prefect liniştit.

-Şeful de cabinet: Şi eu ?

-Ali: Tu bun prieten estem.

-Şeful de cabinet: Lasă-mă dracu cu efuziunile. Vreau bani!

– Ali: Estem peşte, nu balta. Răbdare (îl ia de braţ pe şeful de cabinet) Ali îngrijorat mult!

-Şeful de cabinet: De ce ?

-Ali: Cu banga. Daca nu facem transferul de money… Secretul de la banga turca… pericol mare estem…

-Şeful de cabinet: Asta-i bună. Doar şefu’ vrea să-i aducă. Dar, investiţi cum trebuie.

-Ali: Repede!

-Naşul: (intră în vorbă cam brutal) Băi Ali! Păi dacă-i bagă… milioanele de dolari… nu ţipă toţi?

-Şeful de cabinet: Naşu´ (către secretară) şi tu, hai mai lăsaţi-ne puţin (cei doi ies supăraţi) şi staţi pe aproape că vă chem.

-Ali: Noroc la mine că firma anonima. Altfel… E greu.

-Şeful de cabinet: Să-I sun pe şefu’. Stai aşa… (formează numărul, aşteaptă,vorbeşte) Alo ! Şefu’? … Doamne, e gravidă situaţia. Prezintă şi umflături… Umblă ăştia după noi, pe-afară… Ştiu şefu´. Anonimă, anonimă, da’ n-o fi… Nimicuţa, nimicuţa! Gata şefu’. Eu… soldat credincios. Că uite Ali zice că… Da… Mucles! E clar! (pune jos receptorul şi-i cheamă pe cei doi exilaţi) Drăguţilor! Totul e aranjat pentru afacerea secolului. Secretaro, pune de băut!

-Secretara: Imediat şefu’! (se duce şi umple paharele)

-Şeful de cabinet: Trebuie furat tot pentru a deveni cât mai capitalişti. Şi pe cât devii tu mai capitalist, devine şi societatea.

-Naşul: Fură şi notarul! Fură şi primarul! Fură şi popa!

-Secretara: Hai, nu exagera. Popa îi toarnă pe primii doi. Poate şi pe şefu’. Da şefu’ nu-i prea îngăduie pe aproape.

-Ali: Bine, paceam. Allah e singurul Dumnezeu şi Mohamed e profetul lui. De ce nu treceam şefu’ la islam, singura şi adevărata, credinţă?

– Şeful de cabinet: Hoo! Stai moară neferecată. Noi bem acum, încălcăm poruncile Profetului. Si-o faci şi tu. Lasă-mă să mă mai gândesc.

-Naşul: Refuză!

-Secretara: Refuză!

-Şeful de cabinet: Refuz ! Mai dă de băut. Parcă asta contează, cu ce mână te închini? (beau toţi)

-Naşul: O să chem popa să alunge duhurile, să tragă o sfeştanie. Aşa ceva nu-i posibil!

-Şeful de cabinet: Eşti dat dracu’ Naşu’! Ţi-e frică de Satana, cum îi e lui de tămâie. Da’ n-ai motiv! (Cineva bate la uşă. Secretara iese şi revine anunţându-l pe Moş Martin. Șeful de cabinet trimite să-l aducă).

-Moş Martin: Cu respect copiii mei. Ce-i cu voi, parc-aţi fi zmei !?

-Şeful de cabinet:Tataie vremurile sunt grele, foarte grele, ia şi mata un coniac! Ştiu că la votare…

-Moş Martin: Cu ai noştri. Să trăim !

-Naşul: (cam matolit) Ce mă, e votare ?

-Ali: Instabilitate? Nu !

-Şeful de cabinet: Şi turcu e mai deştept ca tine. Campania e departe. Ani mulţi de ea, oh, ne-or desparte!

-Secretara: Şefu’ e poet. Artist. Artistule !

-Naşul: Băiat bun, mâncal-ar naşu’!

-Moş Martin: (bând) Frumoasă fată, domnişoara secretară. Să n-o fure turcu’!

-Şeful de cabinet: N-o fură, stai fără grijă! E Naşu’ aici şi…

-Ali: Nu, că turcu’ iar plăteşte dacă se bagă. Şi ca să nu, de moment, plecam. Salutam!

-Şeful de cabinet: Salut Ali. Ne sunăm!

-Ali: Sunam, sunam. Acu’ stăm liniştit. (turcul dă mâna cu ei şi pleacă)

-Secretara: Se va întoarce!

-Şeful de cabinet: Ai nostalgii ? Sigur că se va-ntoarce. Afacerea nu-i a lui. El doar ne reprezintă. Cum să nu se-ntoarcă. Poate că te duci tu în Turcia.

-Naşul: Finule… lasă fata…

-Moş Martin: Măi băiete. Ăştia ne iau toate femeile. E de groază. Şi de data asta fără să le oblige cineva. Se duc ele…

-Naşul: Prea multă libertate. Democraţie… Vaxuri! Păi… nu tu regulă… ordin… nimic. Faci ce vrei. Si nici nu stii ce vrei!

-Şeful de cabinet: Stai cuminte. Nu trebuie să ştii. Pentru tine gândesc eu.

-Secretara: Excelent! Şi pentru ceilalţi ?

-Şeful de cabinet: Şefu’ că el are afacerile alea mari!

-Secretara: Moş Martin n-are probleme. E la vârsta…

-Moş Martin: Ei ! Despre ani nu în scenariul ăsta. Hai, că eu nu m-am luat de voi. Urăsc moartea, aşa că nu mănânc pentru a trăi… Şi n-am legătură cu minciuna… etete… mucoşilor! (bea un nou păhărel)

-Secretara: Trebuie făcută ordine. Ai lor s-au îmbogăţit! Ai noştri…

-Naşul: Acu’ am venit noi la rând. Ce crezi că e puţin lucru?

-Şeful de cabinet: Băieţi, gândiţi bine! Dar pentru noi nu e deloc uşor. Facem compromisuri, dar trebuie să fim atenţi să nu ne dăm cu capul de pragul de sus.

-Moş Martin: Păi voi nu vă uitaţi pe unde mergeţi?

-Naşul: Ne uităm…

-Şeful de cabinet: Ne uităm. Dar ştii cum e. O iei când nu te aştepţi.

-Secretara: Totuşi… Să nu ne lăsăm îndoiţi. Eu…

-Naşul: Tu…

-Şeful de cabinet: Tu…

-Moş Martin: Tu ?

-Şeful de cabinet: Moş Martin, ce Dumnezeu! Să-ţi aduci aminte e greu pentru mata!

-Naşul: (vizibil marcat de băutură): Cine sunteţi voi, băi animalelor? Bă adunătură?

-Secretara: Naşu’ a trecut la program artistic. E minunat! Să-I pozăm! Să-I înregistrăm!

-Naşul: Băi, tovarăşu’!

-Şeful de cabinet: Ce, eu sunt îngerul păzitor?

-Moş Martin: Mai dă un pahar şi te pup şefule!

-Şeful de cabinet: Puneţi cât vrei! La această dată coincidenţa coincidenţelor. E şi ziua mea. Şi simt cum cresc odată cu ţara. Ţara noastră!

-Moş Martin: Ţărişoara asta a noastră. La mulţi ani patria mea!

-Şeful de cabinet: Voi reveni cu amănunte votanţi. Deocamdată să bem!

-Naşul: S-o aduc şi pe naşa?

-Secretara: Iar te-ncurci cu persoane străine? Parcă eu eram dragostea ta din ultimul timp.

-Şeful de cabinet: Nu vezi naşu’ ce fete circulă pe-aici? Las-o pe naşa că are şi ea dreptul să se-ngrijească de casă, copii, maşină, magazine, şcoală… Apropo, n-ai nimic de bătut la maşină? Dă-i să muncească, n-o lua la distracţie!

-Moş Martin: La ăsta acasă cântă găina!

-Şeful de cabinet: La oricine. Dar să nu intrăm în viaţa personală a celorlalţi cu bocancii.

-Secretara: Am aflat că prefectul şi senatorul sunt cu noi.

-Naşul: Io nu-l văd decât pe finu’!

-Şeful de cabinet: Lasă nasule, că au loc şi ei. Vreau să spun că au cât au… Până…

-Moş Martin: Un tăciune şi-un cărbune, si-nainte măi nebune!

-Naşul: Finu’, ciocu’ mic că apari în presă. Că e libertate. N-ai treabă.

-Şeful de cabinet: Care presă mă? Asta-i presă? E un rahat mare. Şi-apoi ce-am zis şi nu pot susţine?

-Secretara: Şefu’ să nu vorbim de ăia mai mari. Putem exersa pe ăia mai mici. Avem destui membri de rând cu care ne putem juca.

-Moş Martin: Aşa cum zicea şi domnul senator, se apropie alegerile şi trebuie să ne găsească pregătiţi.

-Secretara: Să mai curăţăm ograda!

-Şeful de cabinet: S-a discutat şi asta. Că a fost o şedinţă lungă. Suspendăm doi primari de-ai lor să le băgăm spaima-n oase.

-Secretara: Organizăm Comisia electorală pe partea noastră şi ţipăm că am fost infiltraţi cu securiştii.

-Moş Martin: Pensionarii îşi vor anunţa nemulţumirea că există opoziţie.

-Secretara: Normal. Ea e singura vinovată.

-Şeful de cabinet: Arătăm spre administraţia pe care am moştenit-o…

-Naşul: Ştiu. Doar nu era să-l acuzăm pe dl Senator, care a dat afară şi femeia de serviciu…

-Moş Martin: Doar nu era să dea secretara… că ai văzut şi tu cum arată. Oh, Doamne…

-Secretara: Alo! Domnu’! Vezi că începi să baţi câmpii…

-Şeful de cabinet: Stai, dragă, că nu e vorba de tine. E vorba de secretara sa particulară. Şi care a fost secretara şefului puterii locale, dinainte de alegeri…

-Naşul: Bă, ce sculă a moştenit! Să te urci pe pereţi ca să desenezi monştrii.

-Şeful de cabinet: Vezi dacă naşa e plecată, cum joacă şoarecii pe masă? Vezi tu să nu te afle, că ce a păţit Bobitt americanu’ e nimic.

-Secretara: Doamne ce frică aveţi de neveste…

-Şeful de cabinet: Nu e frică…

-Naşul: Noi ne respectăm nevestele…

-Moş Martin: Şi noi…

-Naşul: Mai ales că ele nu ne lasă să greşim!

-Şeful de cabinet: Să pregătim totul pentru venirea secretarei particulare a domnului Senator şi a şoferului domniei sale!

-Secretara: Vine şi şoferu´? E şi ăsta o personalitate?

-Naşul: Toţi suntem personalităţi. Tu ce crezi că stătea lângă urechea şefului fără să fie…

-Secretara: Băi iepuraş, ia nu mai sufla într-o ciorbă care nu-i de tine. Ce mă tot învârteşti cu inteligenţa ta.

-Şeful de cabinet: Copii! Să nu ne certăm. Şi-aşa suntem înghesuiţi de… (intră ţăranul, cu căciula înmâna).

-Ţăranul: Domnul Senator?

-Şeful de cabinet: Bă, tu te pui cu noi? Nu-ţi dai seama de lumea pe care o trăieşti!

Secretara: Şi mai miroşi şi a ţăran!

-Naşul: Ţăran prost!

-Secretara: Ce ţăran Doamne, prost de-a dreptul! Îmi creează o stare de-mi vine să-l strâng de gât!

-Naşul: Prostu’ dracului!. La votare nu se duce, dar să ne zăpăcească…

-Ţăranul: Eu n-am vrut.

-Nasul: Şi dacă se duce la vot ce mama naibii face? Că-I văzurăţi ani de zile.

-Moş Martin: Să chemăm poliţia!. S-o rezolve, că pe noi ne…

-Şeful de cabinet: Domnilor! (apropiindu-se de ţăran). Ţăran egal votant. Fie prost, fie deştept votând cu noi sau aiurea…

-Ţăranul: Tocmai voiam să ştiu. Domnu’ Senator mai vine pe aici? Că am o treabă cu el.

-Secretara: Ce treabă mă! Lasă o cerere şi…

-Ţăranul: Dar nouă ne-a spus că-l putem căuta personal. Pentru noi e în permanenţă prezent.

-Şeful de cabinet: Eşti şef de organizaţie?

-Ţăranul: Nu. Dar cum am hotărât în actul întâi, am început să fac organizaţia. Noi până acum nu eram decât simpatizanţi. Şi dl Senator a zis că vine la şedinţă.

-Şeful de cabinet: Eu eram ăla de-a promis. Că şefu’ e… ocupat şi răs-ocupat!

-Naşul: Super ocupat!

-Ţăranul: Dvs. sau dl Senator, tot un drac. Dar eu vreau să ştiu, veniţi sau nu?

-Secretara: Ce mod de a se adresa!

-Naşul: Ce lipsă de protocol!

-Moş Martin: Doamne, ăştia-s maidanezi!

-Şeful de cabinet: Domnilor, vă rog foarte mult! Nu-mi alungaţi electoratul! Senatorul mi l-a dat în grijă şi trebuie să-l predau intact (întorcându-se spre ţăran) Tataie, stai liniştit că noi nu vă lăsăm! Suntem alături. Vezi de anunţă din timp.

-Ţăranul: Dar eu vreau să vorbesc şi cu dl Senator.

-Şeful de cabinet: Deocamdată nu se poate. Eu îi ţin locul. Spune tot şi noi rezolvăm tot. D-aia suntem puşi aici.

-Ţăranul: Ştiţi, eu nici nu ştiu cum să spun corect: sunt sau sînt.

-Secretara: lete bă ţăranu’! Doctor in filologie! Ridică probleme teoretice. Nu vrei mă să chemăm un universitar să-ţi răspundă? Sau vrei să facem o interpelare în Parlament?

-Naşul: Băi, ăsta e fenomenal! Nemaipolonic!

-Şeful de cabinet: Naşu´, să nu devenim noi vulgari. Te rog păstrează-ţi stilul.

-Moş Martin: Ce stil Doamne, când ţi se strepezesc dinţii de la căcărezele astea. Nu ştiu nici toate literele şi încep să ridice probleme foarte mari. Zici că cu ei începe lumea! Asta-i… (se strâmbă, nu găseşte cuvântul, tace).

-Ţăranul: Dac-ar fi domnu’ Senator…

-Secretara: Ţi-ar trage un şut în fund! Dl. şef de cabinet e prea copil şi prea moale. E o fleaşcă. Trebuia să-ţi rupă vreo două picioare să-ţi vedem mersul în mâini!

-Şeful de cabinet: Pace! Pace!

-Moş Martin: Aşa-i! Nu te pui cu prostu’ că rişti!

-Secretara: Ţi-e frică de confuzii Moş Martin?

– Moş Martin: Oricui. Mai ales în cazuri aşa de complicate ca ăsta.

-Secretara: Complicat? De-a dreptul exploziv!

-Ţăranul: Pentru noi nu e greu să organizăm ceva. Totul e să precizăm ce!

-Secretara: Ce să organizaţi voi mă? V-am dat pământ! V-am dat credite!

-Nașul: V-am dat de toate, că nici nu sunteţi în stare de ce aveţi! Ce mai vreţi mă?

-Ţăranul: Noi, cu dl. Senator…

-Secretara: Cu cine? Dar ce să-i spuneţi mă?

-Naşul: Ce?

-Moş Martin: Voi sunteţi talpa. Vedeţi să nu vă croim! Ce să organizaţi?

-Şeful de cabinet: Ei! Hai să nu complicăm cazul.

-Ţăranul: Vreau cu dl. Senator.

-Şeful de cabinet: Eu sunt ca şi cum ar fi el!

-Naşul: Chiar mai mult decât atât!

-Moş Martin: Viitorul…

-Secretara: Intr-un fel şi prezentul!

-Şeful de cabinet: Ei, bravos! Sunteţi ai mei! (către ţăran) Fără mine nimic nu mişcă!

-Naşul: Toate bune!

-Moş Martin: Şi frumoase !

-Secretara: Şeful de cabinet e pionul…

-Şeful de cabinet: Fără de astea. Pionii sunt de regulă otrăviţi.

-Secretara: Şi ce-ţi pasă ?

-Şeful de cabinet: Eu vă mulţumesc pentru manifestaţia de simpatie. Dar să păstrăm măsura. Eu sunt pentru echilibru. Colaborare, credinţă.

-Naşul: Stai mă! Tu vrei să ne-nebuneşti pe toţi?

-Şeful de cabinet: De ce mă?

-Naşul: Io ştiu? Dar când începi să enumeri îmi vine greaţă! Tâmpesc!

-Ţăranul: Aşteptăm! Nu ştiţi, domnu’ Senator mai vine?

-Secretara: Uite, în sfârşit un om serios!

-Şeful de cabinet: Vine mă! Vine! Uşurel. Că n-au dat turcii!

-Naşul: Turcii au dat, turcii au luat…

-Moş Martin: N-au dat?

-Secretara: Turcii sunt cu noi. Au baze NATO.

-Şeful de cabinet: Bă nu vă prostiţi! De fapt… degeaba umblu la capitolul sfaturi bune. Că si pe dl. Senator îl ascultaţi, dar nu-l auziţi.

-Naşul: Finu’, te chem la ordine că îi spun domnului Senator urgent cam pe unde şi cu ce umbli (vizibil băut) Cică n-ai fi nici tu chiar ce te dai şi cu ce umbli…

-Şeful de cabinet: Şi cu ce umblu, măi Naşu’? (vizibil iritat)

-Secretara: Şi cu ce umblăm noi Naşu’?

-Naşul: lete-ai dracu’! Vă daţi la mine, ha? Nu vă mai puteţi stăpâni!

-Moş Martin: Uite ce discordie a ieşit şi trebuie să vină şi dl. Senator.

-Ţăranul: E rău taică! E rău. Se ceartă ai noştri. Şi ce dom’ Senator bun avem! Da’ ce te faci cu căţeii?

-Moş Martin: Şi vorbea lumea că la noi e ceartă. Că a început duşmănia. Că nu se-nţelege om cu persoană.

-Naşul: Păi ce vreţi mă, unanimitate! Asta a fost! Acum sunt dispute, sunt lucruri de aranjat. Afaceri de făcut. Lupte de purtat. Şi câte şi mai câte… Vreau să mă-nţelegi… E greu să conduci. Mai trebuie şi câte un duş rece că şi-o iau unii în cap.

-Ţăranul: Adică finu’?

-Moş Martin: Nu te băga şi-aşa-i întărâtă dracu´!

-Naşul: Adică m-am dat cu Satana?

-Şeful de cabinet: la te uita! Au poze cu elita (spre Naşu’) Vezi Naşule ce faci? Astea-s discuţii să fie făcute în public? Că aşa află şefu’ ăl mare că parti…

-Secretara: Ce Naşu´ l-a adus pe Ali?

-Şeful de cabinet: Tu să taci. Du-te să mai faci o cafea. Cumpără apă minerală, la un coniac. Dar să nu te mai văd două ceasuri.

-Secretara: Bineee! Te dai la mine?!

-Naşul: Martor sunt că finu-i om civilizat.Toţi suntem civilizaţi. Dar unde-ntorci dai de-o muiere, dai de alta!

-Şeful de cabinet: Şi m-am săturat de fiţele astea! Mi-e greu să mai suport…

-Moş Martin: E greu pentru toţi, dară pentru dumneata?

-Secretara: O să reclam la Comisia pentru drepturile omului că sunteţi misogini, că din cauza voastră nu e promovată femeia!

-Ţăranul: Of, ce muiere! Păi dacă zicea a mea ceva… Ii întorceam gura la spate. Ce, femeia e om?

-Şeful de cabinet: Alo, Domnu’! Mai uşor, că ne trezim şi cu Senatoru’ şi cu Comisia Europeană pe cap că şi aşa e vorba că nu merg lucrurile bine, că legislaţia…

-Naşul: Da’ ce post ai vrea tu ca să te simţi promovată? Ce-ţi mai trebuie?

-Moş Martin: Ehe !

-Naşul: Ehe e la mata. Că ai fi uitat de chestiile astea. O vrea fata ceva. Eu şi finu’ vrem să…

-Şeful de cabinet: Fără hărţuiri sexuale. Noi mergem pe convingere.

-Ţăranul: Vine dl. Senator? (toţi sar speriaţi)

-Toți odată: Ce? De unde ştii tu? Ce se aude? Ce mai vorbeşte lumea?

-Ţăranul: Nu ştiu, Doamne iartă! Am zis şi eu ca omu’! Dar nu trebuie să vină dl. Senator? Că doar asta aşteptam !

-Şeful de cabinet: Ba vine. Că s-a dus să se odihnească.

-Naşul: Şi (arătându-se galeș) de asta ai trimis-o pe d-ra secretară două ore la cumpărături?

-Şeful de cabinet: Uite Naşu’, cât te respect eu, îţi trag una-n nas de nu mai ştii de tine! Nu mă mai… vorba aia… la cap. Nu suntem singuri şi aş vrea să meargă bine lucrurile. Şeful nostru e băiat de pus la rană.

-Moş Martin: Băiat de zahăr…

-Naşul: Te pişi pe el şi-i gata ceaiul!

-Şeful de cabinet: Bă, tu eşti tâmpit sau eşti foarte tâmpit?

-Ţăranul: (se-nchină) N-am auzit atâtea prostii de când m-am născut! Poate n-o fi aici sediul partidului…

-Moş Martin: De guvernământ!

-Naşul: Ete bă, mironosițele! Călugăriți-vă dracu’ !

-Şeful de cabinet: E, nu vă luați după mode. Sunt trecătoare. Eu rămân să-l aştept pe dl. Senator…

-Ţăranul: E greu şi nu mai înţeleg mare lucru.

-Moş Martin: Nici nu trebuie. Ţii cu ai noştri?

-Ţăranul: Cu ai noştri!

-Naşul: Care ai noştri?

-Şeful de cabinet: Cum care ai noştri? Ai zăpăceli? Sunt din partid!

-Naşul: Şi-atunci de ce sunt aşa de proşti?

-Ţăranul: Proşti, ai?!

-Moş Martin: Şi eu tot prost, ai?

-Naşul: Da’ ce, crezi că noi…

-Şeful de cabinet: De ce mă amesteci nasule cu voi? Spre exemplu, eu nu recunosc că-s prost. Nu vreau eu!

-Naşul: Nu recunoaşte finule! Cred că ai acest drept!

-Moş Martin: Cum, voi nu cunoaşteţi nici drepturile? Voi de la Centru’?

-Ţăranul: Sunt dezamăgit! Plec să reorganizez organizaţia!

-Naşul: Să faci şi una de femei, că vezi cum e treaba acu’ cu democraţia!

-Şeful de cabinet: Şi nu dezarma. O să venim şi cu Senatoru’ într-o zi… Să ai şi tu acolo de-o găzduire. Şi vezi de organizează bine punctu’ ăsta al treilea…Că fără el…

-Naşul: Şi fără… ele…

-Moş Martin: Cred că mă detaşez şi eu în organizaţia de la ţară. (Intră secretara).

-Secretara: Domnilor, dl. Senator zice că nu mai vine azi. Vă urează succes în întâlnirile voastre de lucru. Poate va merge la nişte organizaţii la ţară.

-Şeful de cabinet: Fugi moşule şi organizează…

-Naşul: Organizaţia…

-Secretara: Chiar aşa… Hai să mergem şi noi… să-l ajutăm că vine dl. Senator… şi e de rău.

-Şeful de cabinet: Dacă nu e de bine!

ACTUL al lll-lea

In cabinet, Şeful de cabinet şi Naşul.

-Naşul: Finule, să fac ceva pe ea de treabă! Ne-a târât domnu’ Senator prin toate coclaurile.

-Şeful de cabinet: De Naşule, pre-campanie. Mai trebuie să mergem şi în teritoriu. Să luăm pulsul.

-Naşul: Mă, eu sunt de acord şi cu mersul în teritoriu. Mai facem niţel sport…

-Şeful de cabinet: Mai bem un şpriţ, mai mâncăm o friptură, mai îndrumăm nişte dobitoci pe calea cea bună…

-Nasul: Şi mai luăm o roşie-n cap, cum a fost cazul la comuna aia… Dracu’ s-o ia cum îi zice. Unde am fost prima dată.

-Şeful de cabinet: O roşie Naşule?

-Naşul: Ai dreptate, că a fost mai mult spre un camion.

-Şeful de cabinet: Da, dar ai realizat de ce?

-Naşul: Nu prea mi-am dat seama, că eram puţin afumat.

-Şeful de cabinet: Şi cu ochii beliţi după crăcii secretarei.

-Naşul: (râzând): Touche!

-Şeful de cabinet: S-a întâmplat pocinogul acesta, pentru că domnul Senator a vrut cu tot dinadinsul să aplice o nouă strategie.

-Naşul: Zău mă, care ?

-Șeful de cabinet: Strategia adevărului.

-Naşul: Cum adică?

-Şeful de cabinet: Adică a-ncercat să le arate oamenilor cum este guvernarea noastră. Nud. Adevărul gol-goluţ.

-Naşul: Mare prostie finule ! Mă şi mir cum de am scăpat doar cu roşiile alea!

-Şeful de cabinet: De, adevărul e greu de-nţeles! Şi mai greu de digerat.

-Naşul: Tu, îmi pare rău că nu am fost atent!

-Şeful de cabinet.: Păcat!

-Naşul: M-am trezit doar când a-nceput bombardamentul.

-Şeful de cabinet: Ei, a fost o experienţă.

-Naşul: Nefastă şi singulară !

-Şeful de cabinet: Pe urmă domnul Senator şi-a revenit şi la restul adunărilor a folosit textul standard.

-Naşul: Spune-le oamenilor ce vor să audă!

-Şeful de cabinet: In unele locuri a fost chiar aplaudat! Deşi a mai fost huiduit pe ici, pe colo.

-Naşul: Prin părţile esenţiale.

-Şeful de cabinet: Ai, nu fii rău, că n-a fost chiar aşa… (Intră Secretara val-vârtej)

-Secretara: Şefu’, eu nu mai merg niciodată la ţară! La ţară să meargă boii şi tractoarele.!

-Şeful de cabinet: Pe teren se spune, nu la ţară.

-Secretara: Tot aia! Mi-am făcut varză trei perechi de pantofi şi mi-am agăţat într-un gard de nuiele şi mărăcini fusta aia mişto de la Ali.

-Şeful de cabinet: Pentru asta iei o căruţă de bani!

-Secretara: Haida-de! Banii îi iau pentru că mă spetesc cu protocolu’ aici la Cabinetul Parlamentar şi pentru că las toţi nespălaţii să mă pipăie cu privirea.

-Şeful de cabinet: Alegători şi simpatizanţi, nu nespălaţi.

-Naşul: Lasă finule fata în pace! Are dreptate.

-Şeful de cabinet: De ce are dreptate?

-Naşul: Pentru că are. E o idioţenie să mergi prin toate râpele ale şi să ţii cuvântări.

-Secretara: Şi încalte în faţa cui?

-Naşul: A unor proşti!

-Şeful de cabinet: Alegători!

-Secretara: Dobitoci!

-Şeful de cabinet: Simpatizanţi!

-Naşul: Troglodiţi!

-Şeful de cabinet (ţipând): Alegători şi simpatizanţi, să vă intre bine în cap! Alegători şi simpatizanţi şi cu asta am terminat!

(Secretara şi Naşul fac semne unul altuia că Şeful de cabinet a cam luat-o razna)

-Şeful de cabinet: (spre secretară) Adu nişte cafele te rog! (sună telefonul)

-Şeful de cabinet: Alo! Da d-le Şef de Vamă… bun, nu v-a plăcut la ţară…în teritoriu… E o porcărie… Dobitoci, alegători domnu’… nu dobitoci… Idioţi, simpatizanţi domnu’… Prea mult praf… Da, da, vă înţeleg, data viitoare să nu mai contăm… Da, da… Am înţeles, situaţie idioată…Da, da. Eu consider că o să reveniţi la sentimente mai bune… Bine, la revedere ! (Intră Moş Martin)

-Moş Martin: Dacă nu beau ceva mor!

-Naşul: Ce e frate?

-Moş Martin: M-am îmbolnăvit de nervi!

-Şeful de cabinet: De nervi ?

-Moş Martin: Da. La ţară !

-Şeful de cabinet: In teritoriu.

-Moş Martin (ţipă): La ţară! Fir-ar pre-campania măsii…

-Şeful de cabinet: Ho! la un pahar de vodcă şi calmează-te!

-Moş Martin: Ce să mă calmez, măi! Visez urât şi noaptea! Râpe, praf, dobitoci!

-Şeful de cabinet: Alegători!

-Moş Martin: Idioţi!

-Şeful de cabinet: Susţinători!

(Intră Secretara)

-Secretara: Domnilor, cafelele!

(Vede vodca)

-Secretara: Domnule şef, am să-mi permit să beau şi eu o vodcă. Nu mai pot de nervi!

-Naşul: Da’ ce mai e vreunul întreg?!

-Moş Martin: Măi oameni buni, eu dacă mai aud poveşti de-astea cu teritoriu’ turbez! De aceea declar: eu nu mai merg în teritoriu!

-Naşul: Nici eu !

-Secretara: Nici eu !

-Şeful de cabinet: Da, şi ce o să se întâmple? O să merg doar eu cu dl Senator?

-Moş Martin: Da!

-Secretara: Da!

-Naşul: Da!

-Şeful de cabinet: Nu! N-o să mai merg nici eu. Ce credeţi? Că eu mă omor după căcaturile astea? Şi ce-o să facem? O să crăpăm, pentru că nu ne mai aleg ăştia! Idioţii ăştia, cum le ziceţi voi, dobitocii, troglodiţii!

-Secretara: Şefu’ ! Las-o mai uşor!

-Şeful de cabinet: Taci! Dacă o să picăm, crezi că o să-ţi mai fâțâi curu’ pe-aici? Nu fată, că se reduce bugetul!

-Secretara (ţâfnoasă): O să se îngrijească Ali de mine!

-Şefu de cabinet: Da, da! O să te ducă să faci trotuarul la Istanbul!

(Intră Ali)

-Ali: Istanbul? Ziceam ceva de Istanbul? Eu chiar mâine plecam la Istanbul! Tratament făceam. Acu’ bolnav de la ţară. Nu suport ţara roman. Mai bune oraş. Businesu’ făceam bine…

-Şeful de cabinet: Ce vrei Ali, trebuia să te luăm în teritoriu. Să arătăm alegătorilor că am adus investitori.

-Ali: Altadatu nu mai mergeam! Praf mare eram, oboseala eram, businesu’ nu făceam cu taran idiot.

-Şeful de cabinet: Alegători, Ali!

-Naşul: Are dreptate Ali!

-Secretara: Are dreptate !

-Moş Martin: Are dreptate!

-Şeful de cabinet: O.K., vă înţeleg! Şi eu simt la fel ca voi, numai că nu mă pot exprima sau mă rog, nu trebuie. Suntem stresaţi cu toţii.

-Naşul: Stresaţi e puţin spus!

-Şeful de cabinet: Acum trebuie să ne potolim. Oricum nu vom mai merge în teritoriu o bună bucată de timp.

-Secretara: Bravo!

-Moş Martin: Bravo!

-Naşul: Ura!

-Ali: Lauda lui Allah aduceam!

-Şeful de cabinet: Am vorbit şi cu dl. Senator aseară.

(Toţi curioşi)

-Şi, şi, şi…

-Şeful de cabinet: Domnu’ Senator apreciază pre-carnpania ca reuşită şi sugerează o mică pauză.

(Aplauze)

-Şeful de cabinet: De aceea, vă propun ca timp de trei zile să luăm o pauză de ţăran.

-Naşul: Adică ?

-Moş Martin: Adică?

-Secretara: Adică ?

-Ali: Adică?

-Şeful de cabinet: Adică trei zile să nu mai vrem să vedem în faţa ochilor nici un ţăran.

-Naşul: Nici de sămânţă !

-Secretara: Nici de prăsilă !

-Şeful de cabinet: De aceea ordon: Domnişoară Secretară, în acest cabinet, timp de trei zile nu va mai intra nici un ţăran !

-Naşul: Troglodit!

-Secretara: Idiot!

-Moş Martin: Dobitoc !

-Ali: Ţăran!

-Şeful de cabinet (râzând): Alegător!

(Râd toţi ciocnind paharele de vodcă. In cabinet se strecoară ţăranul)

-Ţăranul: Se poate intra domnu’ Şef de cabinet?

(Toată lumea se uită urât la ţăran, apoi complice unul la altul şi ca la un semn îşi scot câte un pantof şi aruncă în ţăran, răcnind):

-Toţi: Afară, afară !

-Secretara: idiotule!

-Moş Martin: Dobitocule !   –

-Naşul: Trogloditule !

– Ali:Ţăranu’!

-Şeful de cabinet: Alegătorule !